Fostul preşedinte Traian Băsescu comentează rezultatele foarte slabe de la testele PISA, organizate de OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Băsescu explică, într-o postare lungă pe Facebook, că România a avut şansa ca situaţia generală să fie cu totul alta, însă PSD a avut grijă să distrugă această şansă în mod sistematic, prin mijloace aparent democratice.

Fostul preşedinte aminteşte că, în anul 2005, a înfiinţat celebra comisie condusă de profesorul universitar Mircea Miclea, asistat de Daniel Funeriu, ale cărei rezultate au condus la semnarea “Pactului pentru Educaţie” în martie 2008. Legea ar fi generat o răsturnare a sistemului, spune Băsescu, astfel că parlamentarii au trecut la “amputarea drastică a legii”. Traian Băsescu dă vina pe PSD pentru acest lucru, pentru că social-democraţii ar fi sesizat că urmau să dispară analfabeţii funcţionali din România, oamenii care trăiesc din ajutoare sociale şi fabricile de diplome universitare pentru tot soiul de politicieni PSD-işti. Acest partid depinde de un “electorat neinstruit şi dependent de stat”, crede fostul şef al statului.

“Ecaterina Andronescu şi PSD-ul sunt responsabilii principali pentru sacrificarea viitorului acestei ţări, dar încă mai au două milioane de votanţi, cei mai mulţi analfabeţi funcţionali”, este concluzia sumbră a lui Traian Băsescu.

Postarea integrală de pe Facebook

„Când politicianul este analfabet funcţional !

Zilele acestea, urmare a publicării rezultatelor testelor PISA organizate de OECD, în spaţiul public s-a declanşat o furtună de vară violentă, şi care s-a stins repede ca orice furtună de vară. Şi totuşi, am avut şansa să fie altfel, dar prin „grija” PSD şansa a fost distrusă sistematic prin mijloace aparent democratice. Pentru modifilarea Legii 1/2011- Legea Educaţiei Naţionale, au fost aprobate de Parlament 38 legi organice şi 26 OUG care au schimbat complet esenţa legii şi au garanta menţinerea mediocrităţii în sistemul de educaţie spre bucuria PSD şi a doamnei senator Ecaterina Andronescu, a liderilor sindicali şi a dascălilor mediocri din sistem.

Să ne amintim :
Conştient de riscurile unui sistem de învăţământ carea a refuzat să se reformeze, în anul 2005 am desemnat o Comisie Prezidenţială condusă de profesorul universitar Mircea Miclea, bine asistat de Daniel Funeriu. Comisia a avut trei obiective şi anume:
– Să realizeze o analiză şi să pună un diagnostic sistemului românesc de educaţie şi cercetare;
– Să dea principalele soluţii pentru redresarea sistemului de învăţământ;
– Să scrie proiectul unei Legi a Educaţiei Naționale care să relanseze învăţământul făcându-l competitiv la nivel european.

Raportul a fost finalizat în Iunie 2007 .

Iată trei citate din Raport:
1.Raportul Comisiei Prezidenţiale „atrage atenţia că menţinerea actualului sistem de învăţământ din România pune în pericol competitivitatea şi prosperitatea ţării, acest sistem având patru mari probleme: ineficienţa, este nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”
2.„Riscăm ca decalajul cultural faţă de ţările membre ale Uniunii Europene (UE) să crească, copiii noştri să fie la maturitate, din ce în ce mai puţin competitivi pe piaţa europeană a muncii şi tot mai puţin pricepuţi în gestionarea vieţii personale, riscăm ca economia să stagneze, să devenim dependenţi de inovaţiile venite din afară, iar democraţia să funcţioneze cu sincope“.
3.„Rezultatele olimpicilor noştri sunt prea puţin relevante pentru sistem: ele reflectă excelenţa lor personală şi a câtorva profesori care îi pregătesc, nicidecum starea sistemului“.
Raportul Comisiei Miclea a fost pus în dezbatere publică în August 2007. Concluziile dezbaterii publice dar şi rezultatul analizei celor mai avansate sisteme de educaţie din lume au fost sintetizate ca principii ale organizării şi funcţionării unui sistem de educaţie modern şi performant şi au fost introduse în „Pactul pentru Educaţie” semnat de toate partidele politice parlamentare în Martie 2008.

În baza principiilor Pactului pentru Educaţie, Comisia Miclea a elaborat proiectul noii legi a educaţiei care a fost predat guvernului spre analiză şi dezbatere publică în primăvara anului 2010.
Proiectul legii afost trimis la parlament unde comisiile de învăţământ au început şi tergiversările dar şi amputarea drastică a legii.
Pentru a deveni aplicabilă din anul şcolar 2011 – 2012, în 28 Octombrie 2010, Guvernul Emil Boc şi-a asumat răspunderea pe noua lege care a a fost publicată în Monitorul Oficial din 5 Ianuarie 2011 devenind Legea nr. 1 din 2011 – Legea Educaţiei Naţionale.

Deşi principiile Pactului pentru Educaţie care a stat la baza noii Legi a Educaţiei Naţionale erau cunoscute în sistem, apariţia legii a produs un adevărat şoc liderilor sindicali, celei mai mari părţi a dascălilor dar şi partidelor politice, şcolilor şi universităţilor private.

Legea genera o răsturnare a sistemului. Dacă până atunci în centrul sistemului de educaţie se aflau în mod real interesele cadrelor didactice, noua Lege a Educaţiei Naţionale punea în centrul sistemului ELEVUL/STUDENTUL. Dascălii nu mai erau angajaţii ministerului repartizaţi în şcoli de Inspectorat ci deveneau angajaţi prin concurs cu contract pe perioadă determinată ai şcolilor, clasificarea universităţilor permitea doar câtorva instituţii să organizeze şcoli doctorale, finanţarea urmărea strict elevul/studentul, părinţii aveau un cuvânt greu de spus în consiliile de administraţie a şcolilor înclusiv pentru angajarea prin concurs a profesorilor, sistemul de învăţământ dual şi profesional stimulate să se dezvolte, curicula adaptată la nevoile pieţei muncii şi nu la calificările corpului profesoral, autonomie consistentă a şcolilor pentru adaptarea programei de învăţământ la necesităţile pieţei muncii locale şi regionale etc etc.
Apare perspectiva sumbră pentru PSD ca pe termen mediu să dispară analfabeţii funcţionali, oamenii cu diplomă dar fără meserie, oamenii care au nevoie de ajutoare sociale, oameni care se împopoţonează cu titluri de doctori în ştiinţe în coniţiile în care scriu cu greşeli de ortografie, fabricile de diplome din învăţământul universitar privat furnizoare de posturi de profesori universitari pentru tot soiul de politicieni PSD-işti etc.

Şi atunci pesediştii au făcut ce ştiu ei mai bine: pur şi simplu au distrus Legea Educaţiei Naţionale prin legi şi ordonanţe care au adus noua lege la stadiul la care doar vag mai păstrează elevul/studentul în centrul sistemului de educaţie în schimb prezervă incompetenţa dascălilor, asigură perpetuarea analfabetismului funcţional şi garanteză îngroparea viitorului României în mlaştina unei forţe de muncă slab calificată şi incapabilă să se adapteze noilor exigenţe ale pieţei forţei de muncă. În mintea şefilor din PSD asta le-ar garanta perpetuarea unui electorat neinstruit şi dependent de stat.

Sub oblăduirea groparului educaţiei româneşti, senatoarea Ecaterina Andronescu, fie în calitate de ministru al educaţiei, fie în calitate de membru al Comisiei de Învăţământ din Parlament, Ecaterina Andronescu în bună înţelegere cu liderii sindicali din educaţie a aplicat lovitură după lovitură Legii Educaţiei Naţionale prin modificări frecvente ale legii.
De la promulgarea Legii Educaţiei Naţionale în Ianuarie 2011 şi până azi au fost emise 38 de legi şi 26 Ordonanţe de Urgenţă prin care au fost modificate toate articolele care vizau reforma profundă a sistemului de educaţie românesc.

Ecaterina Andronescu şi PSD-ul sunt responsabilii principali pentru sacrificarea viitorului acestei ţări, dar încă mai au două milioane de votanţi, cei mai mulţi „analfabeţi funcţionali” fie ei şi cu patalama de doctori obţinută la Academia de Poliţie, la Academia de Informaţii sau cu diplome obţinute prin obscure universităţi private .
Pentru a răspunde unei urgenţe naţionale, până când iniţiativa „România Educată” a preşedintelui Iohannis se va materializa în acţiune legislativă, cred că o soluţie la îndemână ar fi abrogarea celor 38 de legi şi 26 ordonanţe de urgenţă prin care a fost mutilată Legea Educaţiei Naţionale, astfel ca anul şcolar 2020 – 2021 să înceapă sub autoritatea unei legi care garantează României o naţiune educată şi pregătită să facă faţă viitorului, un viitor al erei digitale şi al calificărilor înalte.

Oricâte diplome, doctorate şi titluri universitare ar avea cei care au măcelărit Legea Educaţiei Naţionale prin forţa oarbă a unei majorităţi parlamentare, ei se dovedesc a fi în mod real nişte analfabeţi funcţionali. Deşi citesc în presa naţională sau în presa internaţională despre importanţa unui sistem de educaţie performant, pur şi simplu nu înţeleg ce înseamnă „învăţământ performant”.

PS – Cele 38 de legi şi 26 OUG cuprind şi câteva articole care vizează îmbunătăţirea condiţiilor materiale şi sociale ale elevilor şi studenţilor. Aceste prevederi trebuie păstrate .
Acest text este prea lung pentru a fi citit. Dar dacă ai ajuns până aici, eu îţi dau un „îmi place” ”