Nu mai avem timp să raționăm, ne clocotește sângele în vine. Și pe bună dreptate, fiindcă situația pe care o trăim este explozivă. În aceste zile, unii joacă la ruletă propriile lor destine, dimpreună cu toate cele ale noastre, la pachet. O democrație funcțională se bazează pe oameni informați. Informați, nu manipulați. Oameni capabili să interpreteze faptele cu propriul creier, fără să se vadă nevoiți să repete ca papagalii replici auzite de la televizor. Adevărul este relativ, se spune. Dar faptele? Faptele sunt seci, aspre, curățite de orice semnificație subiectivă. Haideți să le trecem în revistă!

Guvernul Grindeanu este condus din umbră de către Liviu Dragnea, cel care l-a și desemnat prim-ministru, după un proces absolut netransparent și ținut departe de ochii neavizaților. În guvernul actual se află foarte mulți oameni din imediata proximitate a liderului PSD.

Oamenii aceștia au schimbat o lege care pedepsește infractorii, cu una mai blândă, care micșorează pedepsele în general și care îi scapă de pedepse pe mulți dintre cei cercetați penal. În mai toate celelalte țări ale Uniunii Europene, genul de fapte avut în vedere este pedepsit din ce în ce mai aspru. Dacă apar schimbări, ele sunt de natură să ajute Justiția și să pedepsească mai grav făptuitorii. În cazul României, este exact invers. Justiției i se îngreunează misiunea iar pedepsele sunt micșorate. Schimbarea a fost făcută împotriva voinței exprimate a altor instituții ale statului, împotriva vocii poporului ieșit în stradă, fără să fie anunțată pe nicio ordine de zi, noaptea.

Acestea sunt faptele. Democratic sau nu, legal sau nu, aceste aspecte sunt de studiat de către entități separate și specializate ale statului. Rămâne să interpreteze fiecare ce dorește. Fiecare poate să adere la orice scenariu dorește. Semnificațiile, estimarea consecințelor, încadrarea morală, potențialii beneficiari din umbră, toate astea sunt intrerpretări. Ceea ce trebuie însă să rămână unic și de neschimbat este faptul că fiecare dintre noi avem aceleași drepturi.

Trăim alături de ceilalți și nu putem să ne înconjurăm de un zid în viața reală, așa cum poate că o facem pe Facebook, când scoatem din universul personal orice nu ne convine. În viața reală, dăm nas în nas cu cei din celelalte tabere. La metrou, la supermarket, la sport, la semafor, pe pârtia de ski, peste tot ne vom întâlni cu cei din tabăra cealaltă. Și ne vom fi dorit să nu fi intrat într-un război împotriva lor. Pentru că sunt și ei, ca și noi, români care trăiesc în România și vor să o ducă mai bine.

CLAUDIU ȘERBAN,
director editorial