Documentul, difuzat de Comisia pentru drepturile omului în Coreea de Nord, cu sediul în SUA, se bazează pe interviuri cu 60 de foşti deţinuţi şi gardieni. El include, de asemenea, imagini prin satelit despre ceea ce sunt descrise a fi lagăre de muncă şi penitenciare.

În document se vorbeşte despre încarcerarea unor familii întregi, inclusiv copii şi bunici, pentru ”infracţiuni politice” împotriva altor membri de familie, despre infanticid şi avorturi cu forţa în cazul unor femei-deţinut, care au trecut ilegal în China, au rămas însărcinate acolo şi apoi au fost repatriate forţat în Coreea de Nord.

Comitetul, cu caracter privat, organizează o conferinţă la Washington marţi, în timp ce la Phenian au loc ceremonii pentru marcarea a o sută de ani de la naşterea fondatorului celui mai represiv regim din lume, Kim Ir-sen.

Emisarul american pentru drepturile omului în Coreea de Nord, Robert King, urmează să ia cuvântul în cadrul conferinţei, în timp ce comunitatea internaţională are ochii aţintiţi asupra Phenianului în legătură cu planurile sale de lansare a unei rachete cu rază lungă de acţiune şi care, potrivit serviciilor speciale sud-coreene, ar fi cel de-al treilea test nuclear.

”Nu este vorba doar de arme nucleare care trebuie desfiinţate, ci de un întreg sistem de represiune politică”, a declarat Roberta Cohen, preşedinta comitetului director al Comisiei.

Potrivit raportului, sistemul de lagăre a fost creat iniţial în anii ’50 după modelul gulagului sovietic, pentru a-i pedepsi pe cei care gândesc rău despre regim şi care aparţin unor clase politice sau religii necorespunzătoare.

Oficiali ai agenţiei de stat nord-coreene din domeniul securităţii care au evadat în Coreea de Sud au afirmat că în sistemul nord-coreean de lagăre ar exista între 150.000 şi 200.000 de persoane, dintr-o populaţie de circa 24 milioane de locuitori.

În document se face apel la regimul nord-coreean să permită accesul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii /CICR/ şi să desfiinţeze lagărele.

În raportul de 200 de pagini sunt descrise diferite tipuri de locuri de detenţie, inclusiv coloniile penale de muncă, unde deţinuţii politici sunt închişi fără un proces judecătoresc, fiind condamnaţi de multe ori la pedepse cu închisoarea pe viaţă, pe care le efectuează în întreprinderi miniere, forestiere sau agricole.

Coloniile de muncă sunt închise cu garduri din sârmă ghimpată şi cu cabluri electrice, fiind situate în principal în zone muntoase din nordul şi centrul ţării, potrivit raportului, care suspectează existenţa unei rate mari de mortalitate din cauza relelor tratamente, a torturii, execuţiilor şi malnutriţiei.

În raport sunt oferite locaţiile geografice precise ale lagărelor cu deţinuţi politici politici. Documentul precizează, de asemenea, că foşti deţinuţi politici au putut să identifice fostele lor barăci şi case, locurile de muncă, dar şi terenuri de execuţie şi alte amplasamente prin intermediul unor imagini disponibile de pe Google Earth.

Conform Comisiei, concluziile raportului contrazic o declaraţie din decembrie 2009 a regimului nord-coreean pentru Consiliul ONU pentru drepturile omului, conform căreia în Coreea de Nord nu există lagăre pentru deţinuţi politici.

Directorul executiv al Comisiei, Greg Scarlatoiu, a afirmat că peste 30.000 de nord-coreeni au fugit din ţară, faţă de 3.000 în urmă cu un deceniu, astfel că Phenianul nu poate ascunde realitatea dură a lagărelor sale pentru deţinuţi politici.
SURSA: Agerpres