Peste combinatul siderurgic ArcelorMittal din Galați, fostul Sidex, cel mai mare din sud-estul Europei, au apărut nori negri. Încă din toamna anului trecut, când a fost anunțată achiziția fabricii Ilva, din Italia, asupra combinatului din Galați planau scenarii sumbre. Acum, ele s-au adeverit și ArcelorMittal, care mai deține 3 combinate în România (Hunedoara, Iași și Roman), a pus unitatea de Galați pe lista activelor la care ar putea renunța pentru a putea prelua fabrica italiană.

Comisia Europeană a cerut ArcelorMittal să renunțe la mai multe active deținute, pentru a nu ajunge în situația de poziție dominantă pe piață și a intra sub sfera Legii Concurenței. „Pachetul de separare propus include următoarele active: ArcelorMittal Piombino, singura linie de zincare din Italia; ArcelorMittal Galaţi, România; ArcelorMittal Skopje, Macedonia; ArcelorMittal Ostrava, Republica Cehă; ArcelorMittal Dudelange, Luxemburg; Liniile de zincare nr. 4 și 5 de la Flemalle, Blegia; decaparea, linile de laminare la rece şi ambalaje metalice acoperite din Tilleur, toate acestea din Liège, Belgia“, se precizează într-un comunicat oficial al ArcelorMittal. O decizie finală a Comisiei Europene urmează să fie luată până pe 23 mai 2018.
De precizat, grupul indiano-luxemburghez nu intenționează să părăsească de tot România. El își va păstra fabricile din Hunedoara (laminate și profile), Iași și Roman (material tubular).

Panică printre siderurgiști

Anunțul că ArcelorMittal se pregătește să scape de fabrică nu a picat deloc bine pentru gălățeni. Siderurgiștii nu știu ce se va alege de cele 6.000 de familii care depind direct de combinat, plus de alte mii de pe orizontală. „Noi considerăm un abuz acţiunea grupului ArcelorMittal de a ceda unitatea de la Galaţi“, a declarat secretarul general şi purtătorul de cuvânt al Siderurgistul AMG, Vasile Crişan, citat de cotidianul local Viața Liberă.

 

Acesta a spus că sindicatul a făcut demersuri la nivel local, naţional şi internaţional, solicitând întâlniri cu prim-ministrul Viorica Dăncilă și cu Direcţia de concurenţă din cadrul Comisiei Europene. „Este o problemă crucială şi, din punct de vedere economic, vânzarea combinatului de la Galaţi ar fi o catastrofă pentru sudul Moldovei şi pentru România. Se riscă pierderea celor 6.000 de locuri de muncă de pe platforma combinatului şi a altor câteva mii pe orizontală“, a mai spus Vasile Crişan. Acesta a detaliat, pentru Capital, de unde vine pericolul. „Noi suntem acum dependenți 100% de materia primă cocs ce vine de la ArcelorMittal Polonia. Dacă ArcelorMittal pleacă de la Galați, cine ne garantează nouă că fluxul de cocs va continua“, afirmă sindicalistul.

Întrebat de ce Polonia este singura sursă sigură și de ce cocsul n-ar putea fi cumpărat, de un viitor proprietar, din altă sursă, poate chiar din Est, Ucraina, Rusia, Crișan a afirmat: „Nu vrem să auzim de Rusia și Ucraina. Nu au nicio legătură cu UE“. La Guvern, mai precis la Ministerul Economiei, problema Galațiului are ecou. Unul modest, dar are. Pentru Capital, reprezentanții instituției au precizat că ministrul Dănuț Andrușcă „a cerut o informare referitoare la stadiul monitorizării postprivatizare în ceea ce privește ArcelorMittal Galați“. Instituția care se va ocupa de această monitorizare este AAAS, fosta AVAS. Deocamdată autoritățile nu au anunțat dacă au în vedere un plan similar celui de la Șantierul Naval din Mangalia.

Cine poate veni la Galați

Printre investitorii posibil interesați de Galați ar putea fi Metinvest, cel mai mare grup siderurgic din Ucraina, controlat de miliardarul Rinat Ahmetov, într-un consorțiu cu italienii de la Marcegaglia, potrivit unor surse citate de Reuters. Ucrainienii activează deja pe piața din România, din 2014, ca un comerciant de resurse și produse siderurgice. În presa românească, au mai apărut informații că interesat de combinat ar mai putea fi un concern format din germanii Thysssen Krupp și indienii de la Tata Steel. Nimic nu este însă oficial și orice alte scenarii privind viitorul Galațiului, după eventuala vânzare de către ArcelorMittal, sunt doar pure speculații.

 

Scurtă istorie

ArcelorMittal Galați este cel mai mare combinat siderurgic din România. Combinatul a fost inaugurat în anul 1966, în anul 1972 a avut cel mai mare număr de salariaţi (40.000), iar în anul 1988 a obţinut cea mai mare producţie de oţel (8,2 milioane tone). După Revoluție, a mers din rău în mai rău, ajungând, la începutul anilor 2000 să facă pierdere de 1 milion de dolari pe zi. A fost privatizat în 2001, cumpărătorul fiind grupul indian Mittal, care a plătit 71 de milioane de dolari și și-a asumat investiții de peste 300 de milioane de dolari. La schimb, a primit scutiri de datorii de circa un miliard de dolari.

Din primul an, după privatizare, noii patroni au făcut profit – 60 de milioane de dolari, deși nu făcuseră vreo investiție. Au eliminat însă firmele intermediare, care „drenau“ banii combinatului. În anul privatizării combinatul realiza 3,5 tone de oţel cu un număr de 27.600 salariaţi. Producţia obţinută a fost orientată în mare parte către piaţa externă în ţări precum China, Turcia, Italia, Egipt, Germania, Franţa, Ungaria, India. Diminuarea continuă a cererii produselor realizate de combinat atât pe piaţa externă, cât şi pe piaţa internă, începând cu anul 2008, a determinat acţionarii companiei să ia măsuri de restructurare a activităţii cu consecinţe negative asupra situaţiei sociale şi economice a judeţului Galaţi. 

 

În anul 2008, numărul de salariaţi a fost redus la jumătate faţă de anul 2001, a fost ajustat în continuare, astfel că la finele anului 2012 numărul acestora a ajuns la 7.136 salariaţi. La finalul anului 2016, a ajuns la puțin peste 6.000 de persoane. Cifra de afaceri a urmat acelaşi trend, de la 7,17 mld.lei, în anul 2008, la 5,41 mld. lei realizaţi în anul 2012. Cifra de afaceri s-a diluat și în următorii ani, ajungând în 2016 la sub 3,5 miliarde de lei. Industria siderurgică din Româ- nia mai are, printre actori, și TMK Artrom, COS Târgoviște, Tenaris Silcotub ori Mairon Galați.

  • 1966 –  anul inaugurării combinatului din Galați
  • 1972 – înregistrează cel mai mare număr de salariați (40.000)
  • 1988 – obține cea mai mare producție de oțel (8,2 mil. tone)
  • 2001 – este preluat de grupul Mittal pentru 71 mil. dolari
  • 2008  – personalul este redus la jumătate față de anul privatizării (13.700 față de 27.600)

Acest articol a fost publicat în numărul 16 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 23-29 aprilie 2018