Trump era atât de nerăbdător să asiste la lansare încât a zburat spre Florida de două ori în aceeași săptămână: o dată miercuri, când lansarea a fost amânată, după care a revenit sâmbătă. Între cele două lansări, la puțină vreme, țara, care deja trebuia să depășească o criză provocată de moartea a mii de americani și de o economie devastată, a explodat în momentul asasinării lui George Floyd de către poliție. Captată în imagini, oribila crimă din Minneapolis a provocat zile întregi de proteste, de haos și de jafuri. Totuși, atunci când Trump a sosit la Cape Canaveral, el părea să dorească mai mult un anunț publicitar și nu un prilej de reconciliere, iar la puțin timp după apariția sa pe acoperiș, din megafoane a țâșnit ‘Macho Man‘, șlagărul formației Village People, emblema mitingurilor sale din campania electorală. Într-un asemenea moment, spectacolul omagiului disco adus președintelui nu putea cădea într-un moment mai nepotrivit, iar mesajul nu putea fi mai clar: Trump este cel care contează. Mereu.

Lui Trump îi plac asemenea demonstrații spectaculoase ale puterii prezidențiale. El crede că este de ajuns să-ți proclami puterea ca să o și ai – că, dacă spui că ești un ‘macho’ (mascul feroce, în lb. spaniolă), chiar ești. Dar în acest sfârșit de săptămână care s-a dovedit atât de violent pentru America, nicio poză narcisistă nu ar fi putut ascunde realitatea, și anume, aceea că el este un politician extrem de nepopular și extrem de inconsecvent, care se luptă mai mult ca oricând să-și conducă țara, acum învrăjbită.

Tot sâmbătă, peste numai câteva ore, după ce Trump s-a întors din Florida la Washington, el s-a retras pe timpul nopții între zidurile groase ale bastionului fortificat al Executivului, apărat în fața mulțimii furioase de un roi de polițiști și de membri ai Gărzii Naționale. Timp de 12 ore, Trump nu a spus nimic și nu a transmis niciun mesaj pe Twitter, în timp ce afară, flăcările creșteau, iar ‘carnagiul american’ din ciudata și apocaliptica sa alocuțiune rostită la instalare părea să devină, în sfârșit, manifestă în imaginile televizate ale unei țări aflate în război cu ea însăși și, o dată în plus, marcată de îndelungata și înfiorătoarea sa istorie în materie de rasism și abuzuri ale poliției.

Trump nu a oferit noi versiuni ale mesajelor sale cu iz electoral transmise pe Twitter sâmbătă dimineața, despre ‘câinii răi‘ și despre atacurile dure, mesaje care erau menite să pună capăt revoltelor. După cum nu i-a pomenit nici pe protestatarii pro-Trump pe care el a încercat să-i adune la Casa Albă de dimineață – o convocare care însă nu s-a materializat. Omul-macho nu mai părea să fie tocmai Alpha (Numărul Unu).

Desigur, până duminică, Trump redevenise Trump, chiar dacă mormanele de cioburi încă mai erau măturate din fața restaurantelor, hotelurilor și bancomatelor de la parterul blocurilor din jurul Casei Albe. În timp ce trecătorii transmiteau de pe stradă imagini cu noi mesaje-graffiti gen ‘Fuck Trump‘, președintele revenise la mesajele sale fulminante de pe Twitter despre ‘presa răuvoitoare‘ și ‘FAKE NEWS‘ (știri false).

El îi făcea vinovați pe primarul din Minneapolis și pe ‘anarhiștii radicali de stânga‘ de necazurile prin care trece țara, apostrofa ‘orașele și statele conduse de democrați‘ și își bătea joc de Biden, contracandidatul său din noiembrie, numindu-l ‘Joe adormitul‘. El își atribuia niște drepturi juridice de care nu dispune pentru a declara Antifa, o mișcare de stânga destul de slab organizată, drept o organizație teroristă.

Cu alte cuvinte, el redevenise atotputernicul președinte al conjuraților săi, așa-zisul dictator fulminant căruia nimic nu-i place mai mult decât să apeleze la ‘dreptul său absolut‘ de a face exact ce-i place, indiferent dacă are sau nu acest drept.

Dar Trump cel tăcut și șovăitor al Americii din noaptea distrugătoare de sâmbătă nu este mai puțin real decât Trump cel cu mesajele agresive de pe Twitter de duminică după-amiază, respectiv, acel Trump care a monopolizat scena noastră publică de cinci ani încoace. Dorința sa de a fi un ‘macho‘ omniprezent al vieții noastre publice umbrește extrem de adevărata sa neputință în fața unor evenimente cât se poate de reale, precum asasinarea unui negru nevinovat – sau precum apariția unei pandemii mortale unice într-un secol.

Se pare că, în prezent, este vorba despre unul dintre rarele momente când niște evenimente grave și neplăcute legate de ceea ce se întâmplă acum în America s-au abătut asupra președinției lui Trump într-un mod atât de neavenit. Cu cinci luni înaintea alegerilor prezidențiale, sondajele îl dau drept codaș având în vedere că, de două luni și jumătate, el nu a reușit să distragă atenția americanilor de la groaznicul nou prezent impus societății noastre de coronavirus și de la șchioapa gestiune oferită de Administrație.

Deocamdată, nu știm cum îl vor schimba aceste câteva zile pe Trump și președinția sa. Să fie oare începutul acestei veri lungi și fierbinți a discordiei cauza ce va provoca o ripostă a americanilor albi de felul celei pe care Trump a încurajat-o și împărtășit-o de atâta vreme? În trecut, Trump a ațâțat cu nerușinare discordia și vrajba rasială in scopuri politice. El este expert în a da vina pe alții și a striga după ajutor.

Prin mesajele sale de pe Twitter de duminică după-amiază, el a invocat spiritul lui Richard Nixon din 1968 ca să pledeze pentru ‘lege și ordine‘ pe măsură ce se prefigurează o nouă noapte lungă de tulburări. S-ar putea ca, pentru scurtă vreme, el să se tupileze în buncărul de la Casa Albă, dar nu a făcut niciodată asta prea mult timp. Dacă actuala criză este ca multe altele asemenea din viața sa, Trump va vorbi și va scrie pe Twitter, sau invers, indiferent cât de mulți americani și-ar dori ca el să tacă din gură.

Totuși, evenimentele neprevăzute se adună în jurul Președinției Trump și, deși ne aflăm de-abia în luna mai, anul 2020 ne-a oferit deja un proces pe tema demiterii, o boală mortală și cea mai mare criză economică de după Marea Depresie. În cărțile de istorie, la acest an electoral putem adăuga acum și cele mai grave revolte ale ultimei generații. Oare, în cele din urmă, asta ar fi de-ajuns pentru a-l reduce pe Trump la tăcere?