Agenția rusă de știri TASS a confirmat în aceste zile că exercițiile au început, numindu-le „Exerciții de Centură de Securitate marină irano-rusă”, potrivit publicației NationalInterest.

Nici Rusia, nici Iranul nu dețin o capacitate de război naval suficientă pentru a rivaliza cu Marina SUA. Din acest motiv, forțele navale combinate ruso-iraniene nu vor ajunge la o confruntare masivă pe mare. Asta nu înseamnă că dezvoltarea nu poate fi un motiv de îngrijorare la Pentagon din mai multe motive.

Orice fel de operațiuni de colaborare sau de partajare a datelor între ruși și iranieni sporește capacitatea de urmărire sau de amenințare a activităților SUA în regiune. Se spune că Iranul operează o platformă mare, nave de pescuit, cum ar fi navele de asalt amfibiu și fregatele. Ghidul de strategie și securitate navală Routledge, din 2016, spune că cea mai mare amenințare navală a Iranului este asimetrică, iar Teheranul știe că NU poate concura cu Marina SUA.

Activitatea navală iraniană din ultimii ani a inclus comportamentul de hărțuire sau de roire, cu bărci mici, în Golful Persic. Această tactică este luată în serios de Marina americană. Amenințările cu ambarcațiunile mici a determinat Marina SUA să rafineze anumite tehnologii să îmbunătățească apărarea navelor cu sistemul Close-in-Weapons (CIWS).Sistemul adaugă o capacitate de apărare de suprafață platformei pentru a contracara amenințările grave date de roiurile de bărci mici.

Ghidul mai arată că Iranul deține „patru bărci de patrulare Zafar de 70 de tone, înarmate fie cu lansatoare de rachete MLRS, fie cu combinația C-701 de torpile și tunuri”. Iranul operează și până la șase fregate și o combinație de peste 60 de bărci de patrulare și ambarcațiuni de atac rapide combinate.

O serie de factori, cum ar fi nevoia de a susține transportul petrolier prin zone precum Strâmtoarea Hormuz, au făcut ca Marina iraniană să devină o amenințare mai mare decât Forțele aeriene iraniene. Ghidul de mai sus subliniază un alt aspect privind amenințarea navală reprezentată de Iran. Și-anume că Iranul „depinde în mare măsură de racheta anti-navă pentru a compensa lipsa forței aeriene”.