Nu vreau să dezvolt foarte mult prevederile actului normativ, dar din păcate foarte mulţi la noi comentează fără a citi în prealabil textul în detaliu, al corobora cu alte prevederi legale în vigoare şi mai mult emit păreri care apoi din diverse motive sunt preluate de alţii pentru a fi prezentate ca adevăruri absolute.

Totuşi sunt de acord că poate legea înainte de adoptare şi promulgare, ar fi meritat o dezbatere mai profundă şi mai specializată decât s-a făcut, iar anumite puncte ar fi trebuit mai bine prevăzute sau detaliate în cuprinsul actului normativ, tocmai pentru a fi foarte clare pentru toată lumea, începând de  la societatea civilă până la fermieri, autorităţi publice şi politicieni. 

Important de menţionat că această lege nu are în vizor doar agricultura, ci se referă la toate industriile poluatoare şi putem spune că altele sunt cu adevărat vizate şi posibil au folosit acest sector cu rol de sensibilizare, dar eu în acest articol mă refer doar la sectorul agricol.

Înainte de orice să ne aplecăm asupra câtorva definiţii mai importante din modificarea legislativă, cum ar fi definiţia disconfortului olfactiv de la art 2 prin pct nou introdus 231 – „disconfortul olfactiv – efectul generat de o activitate care poate avea impact asupra stării de sănătate a populaţiei şi a mediului, care se percepe subiectiv pe diferite scale de mirosuri sau se cuantifică obiectiv conform standardelor naţionale, europene și internaționale în vigoare.”

Primul aspect cheie şi care trebuie reţinut, este că se referă doar la mirosuri care afectează sănătatea populaţiei şi a mediului, adică nu ne gândim aici nici la cratiţa de mâncare a unei gospodine, nici la mirosul de transpiraţie din autobuz şi nici la mirosul grătarelor de pe balcon, cazuri unde nu am auzit încă să provoace leşin sau să necesite măsuri speciale sanitare. 

Dacă ne referim strict la agricultură, un prim aspect este legat de fermele care există şi funcţionează la momentul adoptării acestei legi şi care au toate înregistrările legale făcute, adică sunt în zonele industriale ale localităţilor, sunt autorizate de Agenţia de Mediu, iar în cazul celor cu sector zootehnic, autorizaţia de mediu implică printre altele şi existenţa avizului de la Direcţia de Sănătate Publică, legat de respectarea distanţelor de izolare faţă de locuinţele populaţiei. Aici vorbesc în special de toate fermele zootehnice de pe timpul comunismului (avicole, comsuin-uri, etc) care sunt prinse în amplasamentele localităţilor şi oricând pot face dovada că ele au fost primele pe acele locuri, adică înaintea cartierelor rezidenţiale. Tot aici se includ şi fermele construite ulterior şi care au trecut prin furcile caudine ale autorizării de mediu şi care respectă pe de-a întregul normele legale.

Legile nu se aplică retroactiv şi în plus o fermă care a fost infiinţată cu respectarea prevederilor legale nu are de ce să se teamă, dar este drept trebuie să fie vigilentă tot timpul impotriva abuzurilor, adică atunci când constată că în zona industrială se acordă autorizaţii de construcţie pentru case sau autorităţile locale încearcă modificarea PUZ-ului şi schimbarea folosinţei terenurilor, să atace aceste acte în contencios administrativ. 

Actuala modificare legislativă impune reguli clare şi stricte privind posibilitatea emiterii de autorizaţii de construcţii acolo unde existe obiective industriale, iar una din prevederi este Art 96. Alineatul 2 art 122 ,, obligația autorităților administrației publice locale de a respinge solicitările de dezvoltare a proiectelor dacă distanțele minime de protecție sanitară nu sunt respectate sau în zonă sunt instalații care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației;’’

Nu este normal a pierde timpul tu ca cetăţean cu aceste lucruri, dar peste tot în lume societatea se apără în cazul unor eventuale derapaje de acest fel ale autorităţilor şi organizaţiile profesionale ar trebui poate să acorde şi astfel de ,,servicii’’ membrilor săi. Tot aici cred că prevederile legale ar fi trebuit să fie mai ferme şi să prevadă absolvirea de orice răspundere a operatorului economic (indiferent de natura lui, nu doar cel agricol) în cazul în care alţii nu respectă legea sau încearcă eludarea acesteia şi am în vedere autorităţile publice şi mafia imobiliară.

Al doilea aspect este un pic mai controversat şi mă refer la problema micilor gospodării, care în spiritul nostru carpatin, toată lumea le vrea dar nu lângă el, fiindcă nu vrea să pută peste gard. Dar şi aici aş împărţi în două lucrurile, adică în crescătorii care cresc neutorizaţi în vatra satului între 50 şi 500 de oi sau mai mult, sau peste 10-20 de bovine şi gospodarii mici care cresc şi ei 2-3 porci şi o vacă.

În cazul primilor, adică cei care au sute de oi sau porci sau poate zeci de bovine  şi până acum legea era clară şi nu permitea acest tip de gospodărie în vatra satului, fără a se respecta distanţe minime obligatorii faţă de alte locuinţe şi fără a respecta anumite norme sanitar veterinare, dar în ambele cazuri niciodată verificate de nimeni de nicăeri, fiindcă nu a interesat pe nimeni şi toti închideau ochii de la Primării, la DSP sau DSV. 

Sunt mulţi care invocă ce este afară, dar ar trebui să ştie că acolo acele ferme existente în comunităţi sunt de generaţii, iar cei care au construit case ulterior lângă aceste ferme şi-au asumat inclusiv mirosul, deci nu pot cere acum închiderea gospodăriei care a existat cu mult înainte pe acel amplasament, iar aceste norme sunt statuate prin norme legale clare. Dar nici în alte ţări nu poţi veni acum să creşti animale într-o zonă rezidenţială, după ce aceea zonă a fost construită, fiindcă şi acolo şi la noi pentru activităţiile zootehnice comerciale se cer respectarea unor norme legale de mediu şi sanitar veterinare.

Tot aici mă uit cu surprindere la politicieni în general şi mai ales la cei de la MADR, care vorbesc şi acuză, că zootehnia nu a avut suficiente fonduri europene de dezvoltare şi acest sector este în suferinţă şi că ei doresc stimularea fermei de familie. Eu sunt perfect de acord, doar că pornim de la realităţi diferite, deoarece fondurile europene nu pot fi accesate de fermele zootehnice de familie, industriale sau cum doriţi, care nu au autorizaţie de mediu şi cu toate avizele, iar acest lucru nu se va întâmpla dacă ferma este în vatra satului după legislaţia actuală. 

Nu fondurile sunt problema domnilor ci legislaţia, dar pentru asta trebuie să mai discutaţi şi cu cei care chiar cunosc problemele, nu doar cei care nu vă deranjează prin prostie, incompetenţă sau lipsă de interes.

Pentru micii gospodari cu 2-3 porci, o vacă sau 10 găini, este o altă discuţie şi aici ţine de problema definirii gospodăriilor comerciale, în sensul să se stabilească de unde discutăm de producţie pentru comercializare şi de unde pentru autoconsum. Ordinul 114/2014 al Ministerului Sănătăţii prevede necesitatea respectării de distanţe minim obligatorii faţă de alte locuinţe, pentru cei care cresc peste 6 vaci, peste 7 porci sau peste 50 de găini, adică se înţelege că cei care nu depăşesc aceste limite pot să le crescă inclusiv în cartiere rezidenţiale.

Ministerul Mediului nici el pentru această grupă de crescători nu impune necesitatea existenţei unei autorizaţii de mediu, deci este în regulă şi aici.

Astfel în cazul acestora înseamnă că mirosurile nu sunt periculoase pentru sănătatea populaţiei, deci nu sunt probleme în aplicarea noilor prevederi legale, fiindcă nu intră sub incidenţa acesteia.

Eu nu spun că această lege este bună sau rea, ci încerc să o prezint în modalitatea de interpretare legală şi cât mai corectă şi mă întreb de ce politicienii care fac astfel de lucruri nu îşi asumă public decizia cu toate consecinţele, mai ales cele politice. Recunosc aici că iniţiatorii, adică USR nu s-au dezis de ce au propus şi s-ar putea politic să nu fi făcut o greşeală dacă pe parte de comunicare vor ştii să exploateze situaţia şi vor avea şi oameni capabili să facă asta.

De exemplu, principala problemă a dezechilibrului balanţei agricole a României este importul de carne de porc, deoarece sectorul nostru l-am pus pe butuci, prin prosta gestionare a pestei porcine africane. De ce spun asta? Acest lucru a fost posibil,  odată fiindcă nimeni în acestă ţară nu îşi permite să treacă peste poziţia vânătorilor privitor la împuşcarea mistreţilor (se laudă lumea pe la minister că s-ar fi rezolvat problema, dar întâi să vedem realizat acest lucru), care se pare că au puterea de a bloca orice şi oricând, chiar nerespectând dreptul de proprietate constituţional şi astfel ei fac ce doresc inclusiv pe terenurile agricole ale fermierilor, iar în al doilea rând datorită nerespectării condiţiilor sanitare în micile gospodării şi unde se cresc şi apoi se vând porci. 

În concepţia ministerială lucrurile privitor la problemele din sectorul de porc, se rezumă doar la micul gospodar  şi stau altfel privitor la vânzarea porcilor. Adică vinovat este samsarul care cumpără, ceea ce pot să fiu de acord ca să nu se supere domnul ministru, dar ca rezolvare a situaţiei nu ar fi bine să interzicem achiziţiile pe persoană fizică şi aşa să terminăm povestea? Plus dacă limităm şi numărul de porci crescuţi în gopodării fără condiţii sanitare şi pentru vânzare, nu ar ajuta? 

Adică se poate lăsa gospodarul să crească porci pentru el şi familia lui, dar asta înseamnă 1-3 porci în funcţie de mărimea familiei, dar nu înseamnă 30 de capete. Dacă doreşte să crescă 30 capete şi să le comercializeze, atunci să respecte legile sanitar veterinare în vigoare ca toată lumea, astfel încăt să ţinem în frâu bolile. Nu înseamnă că dacă creşte doar 30 de capete, nu ar trebui să cureţe spaţiile de creştere, să le dezinfecteze, să aibe o salopetă doar pentru această activitate, lucruri care şi ,,afară’’, la care ne raportăm doar când ne convine, se respectă şi nu este nimeni siderat de acest aspect.

Nu prea am auzit pe nimeni să îşi asume, nu declarativ doar, să pună un pic lucrurile la punct, adică toţi cei care vor să vândă ceva în agricultură să o facă înregistrat şi fiscalizat, nu pe persoană fizică. Gospodarul vrea o formulă simplă nebirocratică, atunci să se înregistreze ca persoană fizică autorizată sau întreprindere familială, iar dacă vrea ceva mai mare şi mai complex poate face un SRL sau SA.

Ar mai fi un aspect interesant legat de această lege a mirosurilor, adică după părerea mea legat de un posibil cartonaş galben arătat de domnul presedinte Iohannis către ministrul agriculturii domnul Oros. Spun acest lucru deoarece atât ministrul în persoană cât şi subordonaţii săi s-au dat de ceasul morţii să înfiereze această lege şi să anunţe sus şi tare că vor cere preşedintelui să o retransmită Parlamentului.

Trec peste lipsa de diplomaţie a domnilor de la MADR, mai ales a ministrului, care ar fi trebuit să ştie că nu pot cere preşedintelui nimic, pot doar ,,să îl roage să analizeze şi să ţină cont în luarea deciziei privind promulgarea unei legi de următoarele considerente’’. Mai mult lipsa de diplomaţie a conducerii şi conducătorului MADR, merge şi mai departe, deoarece când spui că preşedintele este în echipă cu guvernul din care faci parte, înainte de a ieşi public cu o chestiune, te duci frumos la prim-ministru, îi expui problema, îl rogi să te sprijine şi apoi acesta cu sau fără tine ca ministru, vorbeşte cu preşedintele şi apoi cei doi împreună îti spun decizia care o vor adopta, asta înainte de a te face tu de râs pe la fel de fel de posturi TV sau jurnale, că ai cerut imperativ anumite măsuri şi în realitate nu ai primit nimic, nici măcar un telefon.

Dar ce putem să înţelegem din gestul domnului preşedinte Iohannis? Doar că domnia sa nu a ţinut cont de ce a cerut ministrul agriculturii, fiindcă nu a considerat că argumentele sunt pertinente, asta dacă s-au înaintat astfel de documente de către MADR, ori mai rău astfel de motivări nu au fost trimise către palatul Cotroceni, iar în acest caz s-ar impune o altă discuţie.

Oricum, gestul preşedintelui ar trebui să dea de gândit celor de la MADR şi primului-ministru, fiindcă în politică astfel de situaţii se adună şi la un moment se contabilizează, iar catonaşele galbene vor face diferenţa.