Doliu în lumea bisericească din România. Este vorba despre părintele Simeon Gana, care a murit pe 24 septembrie, la vârsta de 76 de ani. Tragica veste a fost făcută printr-un comunicat publicat de Episcopia Caransebeşului, preluat de la protosinghelul Andrei Radu / Claudiu Românu.

Totodată, sursa citată prezintă și biografia pe scurt a celui care a făcut parte din grupul primilor călugări care au animat mănăstirea Dervent, la redeschiderea ei în anul 1990.

În Dobrogea, acesta era extrem de cunoscut, în special pentru activitatea sa de la Peşterea Sfîntului Andrei, unde a fost pentru o perioadă stareţ. Părintele Simeon Gana s-a născut în județul Timiș,a  avut studii în cu totul alt domeniu, iar în anii ’80 a hotărât să intre în Mănăstirea „Cocoşu” din judeţul Tulcea.

„Simeon Gana s-a născut la data de 29 aprilie 1945 în satul Coşava, comuna Curtea, judeţul Timiş, fiu al binecredincioşilor Gana Ivante şi Ileana, fiind penultimul fiu din totalul de opt fraţi – trei fete şi cinci băieţi. A absolvit, la Reşiţa, şcoala profesională de prelucrare a materialelor prin aşchiere şi a lucrat în Combinatul Siderurgic de la Reşiţa până în anii ’80, când a hotărât să intre în Mănăstirea „Cocoşu” din judeţul Tulcea, acolo unde a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah, primind numele de călugărie Sava, în cinstea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit din Palestina.

Cine a fost părintele Simeon Gana

În anul 1990, s-a redeschis Mănăstirea „Dervent”, iar după trecerea la cele veşnice a părintelui stareţ arhimandrit Elefterie Mihail, la această mănăstire a venit un grup de monahi, printre care s-a aflat şi părintele Sava, care a primit ascultarea de econom”, precizează sursa citată.

În anul 1993,  acesta a ajuns la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, unde a fost numit stareț. A ajutat Mănăstirea, dar din motive de sănătate a fost nevoit să plece la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ, în anul 1995.

Ulterior, acesta a ajuns alături de câțiva ucenici la Schitul „Almăj – Putna” din comuna Prigor, satul Putna, judeţul Caraş-Severin.

„La 20 iulie 1993, a fost numit stareţ la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei” din comuna Ion Corvin, judeţul Constanţa. Cu multă osârdie, a ridicat paraclisul din incinta mănăstirii şi a pus fundaţia la Biserica mare „Katholikonul”, dar din motive de sănătate, la recomandarea medicilor, a plecat la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ, în anul 1995, primind ascultarea de econom la Schitul „Sfânta Teodora de la Sihla” – Codrii Paşcanilor, până în anul 1996.

La 8 martie 1996, împreună cu câţiva ucenici, părintele a venit la Schitul „Almăj – Putna” din comuna Prigor, satul Putna, judeţul Caraş-Severin. Prin istovirea lor şi contribuţia oamenilor de bună credinţă, s-a realizat construcţia unui paraclis de vară, a corpului de chilii, a paraclisului de iarnă şi a unui sector agro-zootehnic, pe un teren aflat în apropierea schitului. Cu multă trudă, dar şi bucuria întoarcerii în Banatul natal şi nădejdea că poate să lucreze în „via Domnului” pentru mântuirea celor din mijlocul cărora a ieşit, bănăţenii dragi, a primit în anul 1999, la ridicarea schitului la rang de mănăstire, distincţia de singhel, iar în anul 2010, la sfinţirea picturii din biserică şi târnosirea ei, a fost hirotesit întru protosinghel”, se mai arată în comunicat.

Sursa citată mai precizează că starețul și-a dedicat întreaga viață pentru ridicarea bisericilor, îns ultimii trei ani din viața sa au fost cei mai dificili.

„Îndelunga osteneală pentru ridicarea bisericilor din Dobrogea, Moldova şi Banat, şi-a pus amprenta asupra sănătăţii părintelui, care, pe măsură ce se finaliza şantierul de la Putna, a slăbit pe zi ce a trecut. Ultimii trei ani au fost o „Golgotă” pentru Sfinţia Sa, dar cu multă răbdare şi dragoste a urcat-o. A avut mulţi fii duhovniceşti din toate regiunile ţării, pe unde a trecut, a lucrat şi a povăţuit duhovniceşte”, mai informează sursa citată.