Toate principalele partide politice din Marea Britanie şi-au înăsprit recent linia în materie de imigraţie. Cel mai recent lider de partid care a făcut acest lucru este David Cameron. Într-un discurs susţinut luni, premierul a pledat pentru restricţii privind beneficiile pe care au dreptul să le primească imigranţii. Deşi Marea Britanie este deschisă pentru talentele din străinătate, a argumentat el, ţara nu trebuie să fie ”soft touch” /uşor de profitat de pe urma ei/ pentru ‘turiştii beneficiilor’.

Există un subtext aici, potrivit Financial Times. Cameron se luptă cu o problemă pe care şi-a creat-o singur. Premierul este în pericol de a-şi pierde propria ţintă a reducerii imigraţiei nete anuale la ‘zeci de mii’, până în 2015. Acest obiectiv a fost întotdeauna lăsat în voia evenimentelor, având în vedere incapacitatea Marii Britanii de a controla ambele fluxuri de imigranţi din UE şi numărul de britanici care aleg să emigreze. Dar temerea că obiectivul ar putea fi ratat, combinată cu îngrijorările privind creşterea în sondaje a partidului UKIP anti-imigraţie i-au determinat pe unii membri juniori ai guvernului să ceară modificarea directivei UE privind libera circulaţie pentru a-i ţine pe imigranţi în afara ţării.

Cameron s-a distanţat de acest tip de radicalism, consideră FT. El a subliniat în mod corect că libera circulaţie este unul dintre pilonii pe care este construită piaţa unică, precum şi un drept pe care britanicii l-au adoptat cu entuziasm. În schimb, el a propus o serie de ajustări relativ modeste la sistemul de protecţie socială pentru a reduce accesul la beneficii. Acestea au inclus unele restricţii privind drepturile imigranţilor din UE de a cere ajutoare de şomaj şi beneficii contributive. Consiliilor locale li se va cere totodată să stabilească criterii de eligibilitate mai stricte atunci când vine vorba de repartizarea de locuinţe sociale.

Deşi unii s-au grăbit să-l acuze pe Cameron de duritate, aceasta este o acuzaţie greu de argumentat. Doar o mică minoritate de imigranţi pretinde beneficii legate de vârsta activă – aproximativ 7% faţă de 17% cetăţeni britanici. Alte ţări din UE au reguli mai stricte privind eligibilitatea pentru asistenţă socială. Dacă o înăsprire moderată a cerinţelor îi linişteşte pe britanici, fără a-i împiedica pe cei care vin cu adevărat să muncească, atunci nu este vorba de nicio nedreptate. În orice caz, puţin din ceea ce a spus premierul a fost o noutate. De exemplu, aproximativ jumătate din consiliile din ţară au stabilit deja teste de rezidenţă.

Dar dacă decalajul dintre retorica lui Cameron şi realitate a fost liniştitor, a existat şi un motiv de îngrijorare. Imigraţia calificată reprezintă un avantaj pentru economia Marii Britanii, dar acest fapt riscă să fie înăbuşit de agitaţia verbală a dezbaterii asupra imigraţiei, în contextul în care fiecare partid încearcă să se întreacă care mai de care cu promisiuni nerealiste de controale mai riguroase. Cameron a căzut în această capcană atunci când a venit cu propunerea de plafonare a imigraţiei. Cu fiecare astfel de promisiune, urmărirea unei politici raţionale devine mai dificilă, concluzionează FT.

Politicienii principalelor partide trebuie sa articuleze beneficiile imigraţiei şi nu să demonizeze atât imigranţii cât şi impactul acestora, relevă cotidianul britanic The Guardian într-un editorial cu titlul: ”Imigraţia: fapte nu ficţiuni”.

Parlamentul intră în vacanţa de Paşti, marţi, la finalul unei sesiuni care a fost dominată tot mai mult de subiectul imigraţiei. Luni, imigraţia a comandat grila Whitehall /guvern/, cu un discurs amplu al lui Cameron şi un interviu la BBC al ministrului sănătăţii, Hunt Jeremy, care a provocat confuzie legat de cifrele prezentate de premier. Între timp, în Camera Comunelor, atât ministrul de interne cât şi cel al sănătăţii au făcut promisiuni în materie de imigraţie în faţa parlamentarilor. Fără nicio îndoială a fost un efort concertat depus de înalţi miniştri conservatori pentru a face în aşa fel încât cortina sesiunii să cadă pe nota unui final puternic pe tema imigraţiei, este de părere Guardian.

O mare parte din acest demers este pur şi simplu explicat de rezultatul alegerilor anticipate din colegiul Eastleigh, care a speriat Partidul Conservator, determinându-l să acţioneze. Dar creşterea UKIP în sondaje, atât de evidentă la momentul şi după Eastleigh, nu este singurul motiv pentru care politicieni din toate partidele sunt în competiţie în ceea ce începe să sune periculos ca un război al licitaţiilor privind imigraţia. Cauza imediată este ridicarea restricţiilor tranzitorii pentru imigranţii din Bulgaria şi România, care va intra în vigoare în luna decembrie. Dar cauza principală este continuarea stării muribunde a economiei şi reducerile în termeni reali operate de coaliţie ale cheltuielilor pentru asistenţa socială şi sănătate, de la care laburiştii este puţin probabil să se abată radical. Cu curelele strânse şi mai puţini bani la dispoziţie, temerile cu privire la faptul că imigranţii ar obţine o felie neloială din tortul tot mai mic nu sunt greu de agitat. Nu este de aşteptat ca politicienii să le ignore, dar nici ca ei să nu le sporească uşor.

Politicienii din toate partidele principale ar trebui să aibă o dezbatere informată şi echilibrată. Acest lucru înseamnă admiterea eşecurilor din trecut, cum ar fi subestimarea nepăsătoare făcută de laburişti a numărului de imigranţi din UE din Europa de Est, după 2004. Înseamnă totodată încercarea de a rezolva confuziile actuale, cum ar fi aspectele legate de înăsprirea vizelor pentru studenţi, care ameninţă să aducă pagube financiare reale şi în materie de reputaţie universităţilor din Marea Britanie. Dar au existat prea puţine dovezi în acest sens, luni, notează Guardian.

În special, politicienii din principalele partide trebuie să articuleze beneficiile culturale şi economice pozitive ale migraţiei şi nu pur şi simplu să demonizeze imigranţii sau impactul lor. O proporţie covârşitoare de imigranţi vin în Regatul Unit pentru a munci, a crea bogăţie şi a plăti impozite, nu pentru a trăi pe seama beneficiilor la care nu au dreptul în mod automat sau pentru a căuta tratament NHS, de care, ca oameni predominant tineri, nu depind foarte mult.

A realiza echilibrul corect între oportunităţi şi probleme nu este uşor şi acest lucru este agravat de secţiuni ale presei, care în mod obişnuit exagerează unicitatea alternativelor cu care se confruntă Marea Britanie -, dar nu este imposibil, consideră The Guardian.

Discursul lui Cameron a avut o parte din acest echilibru – la fel ca Nick Clegg şi Ed Miliband în discursuri privind imigraţia din ultimele luni. Dar toate cele trei puncte principale ale premierului – înăsprirea eligibilităţii la beneficii, oprirea ‘turismului pentru sănătate’ şi combaterea muncii ilegale – sunt mai uşor de declarat în termeni generali, decât de soluţionat corect sau în detaliu şi niciunul nu este o problemă nouă. De exemplu, dacă Marea Britanie va impune regulile mai dure ale Europei privind accesul la beneficii pentru imigranţi, aşa cum a promis Cameron, atunci ar trebui să reintroducă ceva de genul sistemul de carduri ID-ul pe care a promis să-l elimine când a venit la guvernare şi ale cărui probleme tehnice nu au dispărut. Cameron a eludat astfel de detalii, aşa cum face atât de des, potrivit The Guardian, întărind impresia că este mult mai bun la a spune decât la a face.

Ca toate naţiunile moderne, Marea Britanie are nevoie de o dezbatere privind imigraţia. Faptul că partidele politice au început să o iniţieze este un lucru bun. Dar discuţia va fi corectă doar dacă se bazează solid pe fapte, legi şi principii şi dacă se desfăşoară cu onestitate cu privire la efectele cursurilor de acţiune trecute şi propuse. Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în prezent. Ca şi în cazul crizei economice, este mult mai greu de convenit şi pus în aplicare cel mai bun mod de a aborda imigraţia, decât le place să pretindă multor politicieni şi formatori de opinie, concluzionează The Guardian.

Daily Mail atrage atenţia că în contextul în care Downing Street s-a străduit să explice impactul modificărilor propuse, criticii au respins pachetul ca fiind decepţionant şi confuz şi au avertizat că ele vor face prea puţin pentru a stopa un aflux aşteptat de imigranţi din România şi Bulgaria anul viitor.

Profesorul John Salt, de la ”Migration Research Unit” din cadrul University College din Londra, a declarat că multe dintre măsurile de combatere a abuzurilor sistemului sunt deja în vigoare, dar nu sunt folosite. El a adăugat: ‘În ansamblu, este un pachet care încearcă să abordeze abuzurile, mai degrabă decât să spună ceva nou despre imigraţie în sine”.

The Telegraph publică declaraţiile făcute luni de ambasadorul român la Londra, Ion Jinga: ”Noi nu avem un glob de cristal şi nimeni nu poate oferi sută la sută cifrele exacte privind numărul românilor care ar putea veni în Marea Britanie după 1 ianuarie 2014”. ‘Dar orice analiză raţională, care foloseşte statistici disponibile, conduce la concluzia că Marea Britanie nu este o destinaţie preferată pentru românii care doresc un loc de muncă şi că aceştia nu sunt căutători de beneficii”, a adăugat Jinga.
Românii, comunitate de oameni tineri

Ambasadorul român a mai spus: ‘Peste 70% dintre românii din Marea Britanie au o medie de vârstă între 18 şi 35 de ani. Sunt o comunitate tânără, care nu cere îngrijire de sănătate sau beneficii sociale’. ”Dacă guvernul britanic va adopta măsuri pentru un control mai bun al beneficiilor sociale, o va face în scopul de a aborda o problemă deja existentă în Regatul Unit şi nu din cauza românilor, care nu sunt parte a acestei probleme”, a relevat Jinga. ‘Ei ar putea, în cele din urmă, să fie parte a soluţiei, deoarece măsurile preconizate li se vor aplica şi lor, pe picior de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni ai UE’, a ţinut să sublinieze diplomatul român.

Cotidianul american The New York Times relevă că declaraţiile lui Cameron au atras un răspuns aspru din partea unor grupuri de sprijin pentru imigranţi. ‘Această retorică ar putea reduce drepturile la beneficii pe o scară minoră, dar oricum relativ puţini imigranţi, comparativ cu nativi, cer beneficii’, a declarat Habib Rahman, directorul executiv al ”Joint Council for the Welfare of Immigrants”. ‘Efectul real al acestui discurs va fi de a creşte în continuare intoleranţa şi primirea ostilă cu care se confruntă imigranţii din anumite sectoare ale societăţii’, a adăugat el.

Alte critici la adresa propunerilor şi unei lipse de cifre concrete cu privire la impactul lor probabil, au subliniat cât de puţin spaţiu de manevră are Cameron din cauza normelor europene şi a îngrijorărilor că o restricţionare va îndepărta partenerii comerciali din ţările neeuropene cu creştere rapidă.
Sursa: Agerpres