Dacă în 1990 aveam 113 kilometri de autostradă (din care 96 de kilometri pe A1 între București și Pitești și 17 km pe A2, de la Fetești la Cernavodă), în prezent în România sunt în funcțiune 331 de kilometri de autostradă. Este vorba de A1 (București – Pitești și centura Sibiului), A2 (București – Cernavodă) și A3 (Câmpia Turzii – Cluj Vest).

Progresul este nesemnificativ, având în vedere dimensiunile țării noastre și felul în care a fost concepută și construită rețeaua de drumuri naționale (variantele de ocolire a localităților se numără pe degete). Evoluția este cu atât mai nemulțumitoare cu cât alte state din zonă au făcut pași importanți spre o rețea de șosele rapide de nivel occidental.

Exemplul maghiar este cel mai la îndemână: de la 267 de kilometri de autostradă în 1990, aceștia au ajuns la 1.273 de kilometri în 2009, arată datele Eurostat. Adică de patru ori mai mult decât noi. Asta în condițiile în care România are 230.000 de kilometri pătrați, iar Ungaria de 2,5 ori mai puțin (90.000 de kilometri pătrați).

Croația a avut și ea o evoluție fulminantă în domeniu. Țara cu doar 4,5 milioane de locuitori și 56.000 de kilometri pătrați a ajuns de la 291 kilometri de autostradă în 1990 la 1.091 de kilometri două decenii mai târziu. Și vecinii sloveni au crescut semnificativ în 20 de ani: de la 228 km la 747 km. Mai mult decât suficient pentru cele două milioane de locuitori.

Chiar și în Macedonia creșterea este impresionantă: de la 83 de kilometri de autostradă în 1990 la 251 de kilometri în 2009. Țara are 25.000 de kilometri pătrați (cam cât patru județe românești) și două milioane de locuitori.

Cehii și slovacii au reușit ”doar” să-și dubleze rețelele de șosele rapide: de la 357 km, respectiv 191 km de autostradă în 1990 la 729 km, respectiv 391 km în 2009.

Mai puțin mulțumiți de modul în care a evoluat infrastructura rutieră sunt polonezii – 257 km de autostradă în 1990, 849 km în 2009. S-a construit mai mult decât în România, desigur, dar să nu uităm că populația Poloniei este de peste 38 de milioane de locuitori, iar suprafața țării este cu 35% mai mare. În plus, relieful, aproape în totalitate câmpie, favorizează construcția rapidă și ieftină de căi de comunicație.

Nici vecinii noștri de la sud nu au rupt gura târgului. Bulgaria avea deja 273 de kilometri de autostradă în 1990, potrivit Institutului de Statistică al Uniunii Europene, iar până în 2009 a mai reușit să adauge 145 de kilometri la această rețea, ajungând la 418 km.

Cea mai interesantă evoluție a avut-o Lituania: dacă la căderea comunismului în statistici erau trecuți 421 km de autostradă, în 2009 numărul lor scăzuse la 309. Explicația e simplă: drumuri care erau considerate autostrăzi în URSS nu respectă standardele europene în domeniu și au fost declasificate.