Indiferent că a fost vorba de date statistice, de justificări pentru randamentul discutabil al instituției pe care o conduce ori de planuri pentru optimizarea activității, dna procuror părea că povestește filmul cu elefantul care face ordine în rafturile unui magazin de porțelanuri.
Este emoționant, înainte de toate, să afli cum măsoară dna Kovesi performanța în munca de procuror. Nu prin proporția în care dosarele lucrate de parchete sunt confirmate (sau invalidate) de sentințe judecătorești (ori, pardon, respinse de plano). Cu atât mai puțin prin procentajul celor ajunși în instanță (eventual, și condamnați) din rândul celor arestați preventiv. Nu. Ei bine, Ministerul Public se află în mare progres pentru că, față de 2009, numărul persoanelor inculpate a crescut cu 15%, numărul arestărilor preventive s-a majorat cu 25%, numărul dosarelor penale a spulberat pragul de 1,5 milioane, iar volumul de activitate este în prezent de șase ori mai mare decât acum 20 de ani și dublu față de acum cinci ani.

Nu forța, folosește un ciocan mai mare. Tot Murphy. Asta merge ca motto la partea cu proiectele de viitor. Parchetului, aflându-se cu resursele la limită, pentru a-și îndeplini nobila misiune, i-ar prinde bine niște înlesniri. Prima: nu poți să-i dai procurorului doar 24 de ore pentru a demonstra necesitatea arestării preventive, deci perioada de reținere trebuie extinsă la 48 sau 72 de ore. Alta: poliția judiciară să treacă sub controlul Ministerului Public. Și încă una: să se confiște întreaga avere a celui condamnat, dacă se dovedește că o cât de mică fracție din aceasta a fost dobândită ilegal, iar restul nu-l poate justifica. Că suntem o țară de infractori știam, ni s-a mai spus. Dar uite că nu ne gândisem că prezumția asta de genă criminală și de avere ilicită poate fi instituționalizată și consacrată în Constituție și în legislație.

Dacă dați un ciocan unui copil, el va descoperi imediat că orice lucru care-i iese în cale este un cui care trebuie bătut. Murphy, din nou. Simplă şi contondentă, logica penală a dnei procuror este, în acelaşi timp, cât se poate de transparentă: justiţia va fi cu atât mai bine servită, iar statul de drept cu atât mai puternic cu cât numărul dosarelor penale, al celor arestaţi înainte de judecată şi al celor trimişi în instanţă va tinde mai vârtos către limita absolută de 20.000.000, câţi mai suntem pe-aici, prin ţară. Diferența dintre glorie și triumf însă ar face-o Parchetul dnei Kovesi numai dacă ar izbuti să-i prindă și să-i lege și pe ceilalți vreo două milioane de români, risipiți fără rost prin lumea largă.