Unul dintre susţinătorii acestei teorii este Sebastian Thrun, profesor de informatică şi inginerie electrică la Universitatea Stanford. Cercetările sale se concentrează pe robotică şi inteligenţă artificială. El a condus dezvoltarea vehiculului robotizat Stanley care a câştigat DARPA Grand Challenge 2005, și care este expus în muzeul Smithsonian.

“Când eram copil, îmi plăceau mașinile. Când am împlinit 18 ani mi-am pierdut cel mai bun prieten într-un accident de mașină. Şi atunci am hotărât să-mi dedic viața salvării unui milion de oameni în fiecare an. Nu am reușit încă, acesta este doar un raport intermediar, dar am venit să vă spun câte ceva despre mașinile care se conduc singure”, a susţinut Sebastian Thrun în cadrul unei conferinţe TED.

Profesorul a povestit că a văzut acest concept pentru prima dată în cadrul competițiilor DARPA unde guvernul Statelor Unite oferea un premiu pentru construirea unei mașini care se conduce singură care ar putea străbate deșertul. Și deși au participat o sută de echipe, nu s-a ajuns la niciun rezultat. Așa că ne-am hotărât la Stanford să construim o altfel de mașină care se conduce singură. Am construit partea de hardware și de software. I-am transmis din cunoștințele noastre, și i-am dat drumul în deșert. Și inimaginabilul s-a produs: a devenit prima mașină care s-a întors de la o competiție DARPA – câștigând pentru Stanford 2 milioane de dolari. Și totuși nu salvasem încă nicio viață”, a completat profesorul.

Inginerul susţine că de atunci, munca lui s-a concentrat pe construirea de mașini care se pot conduce singure oriunde – pe orice stradă din California. Am condus 225.000 de kilometri. Aceste maşini au senzori care le ajută să vadă totul în jurul lor şi să ia decizii asupra fiecărui aspect al condusului. Este mecanismul perfect de condus”, a mai spus Sebastian Thrun.

Sebastian Thrun mai spune că accidentele de mașină sunt cauza principală a morții în rândul tinerilor, de aceea susţine maşinile care se conduc singure pentru că au o mai mare precizie decât un om.

“Vă dați seama că am putea schimba capacitatea autostrăzilor de două sau trei ori dacă nu ne-am baza pe precizia oamenilor de a sta pe banda lor – o poziționare mai bună ar însemna reducerea distanței dintre mașini pe benzi mai înguste, și ar reduce ambuteiajele din trafic pe autostrăzi? Ei bine, eu cred că asta e o viziune, o tehnologie nouă, și abia aștept să vină vremea când generațiile viitoare vor privi înapoi și vor spune cât de ridicol era ca oamenii să conducă mașini”, a completat profesorul.