Rapoartele de risc au un efect similar: cu cât citești mai multe, cu atât vezi mai multe riscuri, pentru ca, la final, să cazi pradă unei extenuări nervoase. Săptămâna trecută, au fost publicate două rapoarte care se potrivesc perfect acestui profil „angoasant“: „Riscuri globale în 2013“, realizat de Forumul Economic Mondial (FEM), și „Cele mai mari riscuri din 2013“, publicat de compania de consultanță Eurasia.

Pe cât este de tulburător să parcurgi sutele de pagini împănate de sintagme precum „dezechilibrele cronice de pe piața muncii“ și „consecințele neprevăzute și dramatice ale schimbărilor climatice“, pe atât este de util. Pentru că, din fericire, cele două rapoarte nu se rezumă la a ne înștiința asupra pericolelor care ne pândesc, ci și asupra oportunităților de creștere generate de aceste riscuri: pentru că, parafrazând proverbul, ce îi omoară pe unii îi face mai puternici pe alții.

Studiul FEM se concentrează  asupra câtorva probleme bine-cunoscute, cum ar fi adâncirea inechităților sociale sau fragilitatea sistemului economic mondial (pus la încercare de combinația fără precedent dintre politicile monetare relaxate și măsurile dure de austeritate fiscală). Dar atrage atenția și asupra unor riscuri mai puțin evidente, primejdii latente ascunse în viața de zi cu zi, în căsuța de e-mail sau în cabinetul medicului de familie. Analiștii instituției cred că „babilonia digitală“ ar putea declanșa oricând un dezastru global. Minciunile se răspândesc cu viteza lumii pe internet. Iar traderii (oameni sau sisteme automate) reacționează instantaneu la orice variabilă. În iulie 2012, prețul barilului de petrol a crescut cu peste un dolar doar pentru că un tânăr plictisit și-a făcut un cont pretinzând că este ministrul rus de interne, de pe care a postat că președintele sirian, Bashar al-Assad, a fost „ucis sau grav rănit“. În luna octombrie a anului trecut, acțiunile Google au fost oprite de la tranzacționarea pe NASDAQ, după ce presa a făcut rost de raportul anual al corporației, iar cifrele sub așteptări au dus la prăbușirea capitalizării de piață a Google cu 22 de miliarde de dolari. O lună mai târziu, BBC a suferit o lovitură puternică de imagine, din cauza unui prezentator iresponsabil, care i-a încurajat pe utilizatorii de Twitter să-l acuze în bloc de pedofilie pe un politician care se dovedise nevinovat.

Antibioticele, mai mult rău decât bine

Mult mai îngrijorătoare este altă temă abordată de studiul FEM, cea a antibioticelor. Aceste pastile-minune au salvat mai multe vieți decât oricare altă invenție. Acum, însă, din cauza prescrierii în exces, au început să-și piardă din eficiență: numărul infecțiilor rezistente la tratamentul antibiotic crește de pe o zi pe alta, problemă ce va costa economia americană o sumă cuprinsă între 21 și 34 de miliarde de dolari anual. De asemenea, ritmul noilor descoperiri scade, pe măsură ce companiile farmaceutice își îndreaptă întreaga atenție spre bolile cronice, cum sunt diabetul sau hipertensiunea arterială, și spre noile evoluții nanotehnologice.

Potrivit raportului, consumul de antibiotice este deja scăpat de sub control. Cel mai relevant este cazul Chinei, unde spitalele își obțin o bună parte din venituri din comercializarea medicamentelor pe care le prescriu. Un studiu recent arată că, într-un spital din Beijing, 98% din copiii internați cu diagnostic de gripă comună erau tratați cu antibiotice – în condițiile în care acestea nu au niciun efect asupra afecțiunilor virale. În India, și cele mai puternice antibiotice se vând fără prescripție medicală. Conform specialiștilor FEM, companiile și ONG-urile trebuie să colaboreze mai îndeaproape pentru a dezvolta noi și noi soluții de tratament. Pionieri sunt Fundația Bill & Melinda Gates și gigantul farmaceutic GlaxoSmithKline, care au inovat printr-o abordare de tip „laborator deschis“: astfel, Glaxo permite accesul oamenilor de știință din mediul academic sau guvernamental în noile sale centre de cercetare din Tres Cantos, în speranța descoperirii de noi antibiotice. Iar Fundația Gates a organizat un program accelerat care reunește echipe de cercetare din universități și din companiile private, cum ar fi Abbott Laboratories, AstraZeneca, Bayer, Eli Lilly sau Glaxo.

O lume tot mai fragilă

Raportul grupului Eurasia se concentrează exclusiv asupra riscurilor politice. Ideea de bază a studiului este că cele mai grave riscuri sunt generate, astăzi, de lumea emergentă. Lumea bogată a demonstrat deja că știe și poate să depășească riscurile apărute – într-adevăr, cele mai multe state dezvoltate sunt „antifragile“ (termen ce dă titlul unui volum al teoreticianului riscurilor Nassim Taleb și care înseamnă, în mare, „capabil să gestioneze șocurile“).

Țările emergente, în schimb, nu au experiența necesară să jongleze cu instabilitatea din piețe sau să-și revină după vreun dezastru major. Punctul slab al acestei teorii este, în opinia noastră, optimismul cu care este percepută luma dezvoltată. Este aproape ironic să spui că Spania sau Italia sunt antifragile. Pe de altă parte, este adevărat că oamenii de afaceri nu acordă atenția cuvenită riscurilor din zonele emergente. Investitorii au tendința de a grupa state foarte diferite sub aceeași umbrelă (este relevant aici exemplul BRIC). Însă, așa cum subliniază analiștii Eurasia, Rusia este mult mai riscantă decât Brazilia, de exemplu: industria sa energetică a ajuns într-un punct mort, iar clasa medie a început să-și piardă răbdarea cu cleptocrații care o conduc. Apoi, companiile ignoră adesea expertiza prețioasă a unor manageri de țară cu state vechi, optând în schimb pentru o abordare regională. Greșesc. Pe măsură ce centrul gravitațional al economiei se mută către piețele emergente, oamenii de afaceri trebuie să realizeze că lumea în dezvoltare este, de fapt, o junglă.s

Schumpeter este comentariul pe teme de business al revistei
britanice The Economist