Realitatea este că sunt bani, și încă muți. Problema este că aceștia sunt furați sistematic de tot felul de Grupuri Infracționale Organizate transpartinice, iar ceea ce rămâne este risipit de tot felul de  incapabili indolenți.

Nu sunt bani pentru autostrăzi? Dar fondurile europene pentru infrastructură neaccesate din lipsă de voință politică? Dar prețul românesc al kilometrului construit de autostradă ajuns la recorduri mondiale? Dar banii aruncați pe contractul cu Bechtel din care ne-am ales doar cu niște linii trase cu carioci colorate pe harta geografică a țării?

Se spune că nu sunt bani pentru educație fizică și sport. Uităm însă de stadioanele de fotbal construite în pantă, de sălile de sport în care s-a umflat parchetul la prima ploaie, de sumele aruncate pe federații fantomă ale unor sporturi de care Comitetul Olimpic nici măcar nu a auzit.

Nu sunt bani pentru medicamente. Dar doctoriile dispar de pe piața românească reglementată fiindcă sunt prea ieftine, iar bolnavii noștri le cumpără la suprapreț din străinătate. Nu sunt bani pentru spitale, dar lucrările la Spitalul Universitar din Capitală sunt perpetue în timp ce lifturile nu funcționează iar muncitorii dorm în timpul programului pe unde apucă. Nu sunt bani pentru medici, dar Sfântul Plic este în continuare la el acasă în orice instituție sanitară de stat.

Nu sunt bani pentru învățământ. Avem în schimb fabrici de diplome pe bandă. Diplomele universitare și doctoratele au devenit la noi precum gripa. Le iei și din aer, dacă doar ai intrat în contact cu vreo persoană infectată. Firește, treaba asta costă ceva, deși există persoane care au primit diplome gratis, doar pentru că poate vor fi și ele de folos cândva, precum în poveștile cu Harap Alb și Spânul. Iar dacă socotim cât cheltuiește România cu fiecare om educat în sistemul de stat, de la clasa întâia până la master, ne dăm seama că puteam să ne creștem copii cu guvernante elvețiene și home schooling de banii ăia.

Există bani destui în România. Există și surse din care putem lua cu împrumut, la dobânzi cu adevărat avantajoase. Doar să ne stabilim odată ce vrem să facem cu țara asta și încotro o apucăm. Și da, mai e nevoie de ceva important. Să încetăm odată să-i mai considerăm „băieți deștepți” pe toți hoții care ne fac la buzunare. Fără asta, nu vom ajunge niciodată nicăieri.

Autor: CLAUDIU ȘERBAN, director editorial Capital

Acest articol a fost publicat în numărul 7 al revistei Capital, diponibil la chioşcuri în săptămâna 19-25 februarie 2018