Lichiditatea tranzacțiilor din primele două zile a fost excepțională, iar interesul investitorilor s-a dovedit suficient de ridicat încât să absoarbă în condiții favorabile de preț un volum cumulat de peste 554 milioane de acțiuni, adică puțin mai mult de 4% din capitalul social. Valoric, tranzacțiile cu acțiuni FP din primele două zile însumează circa 84 de milioane euro, adică echivalentul unei luni întregi de tranzacționare la Bursa de Valori București (BVB).

Din perspectiva investitorilor care au cumpărat acțiuni în perioada anterioară (indiferent dacă vorbim de luni sau ani), momentul listării a fost de asemenea un succes, pentru că aproape sigur au avut posibilitatea să-și marcheze profituri consistente, indiferent de cantitățile deținute. Lichiditatea asigurată de interesul investitorilor străini, de prezența market makerilor și de cumpărările efectuate de micii investitori români de portofoliu le-au oferit acestora condiții bune de marcare a profiturilor.
Aproape sigur vorbim de profituri pentru cei care au cumpărat acțiuni de pe piața gri, deoarece tranzacțiile la Depozitarul Central se făceau la prețuri de circa 0,2 – 0,3 lei pe acțiune în urmă cu trei ani, iar apoi au urcat ușor către 0,4 lei, la începutul anului trecut și au culminat cu prețuri puțin peste 0,5 lei în noiembrie 2010, anterior demarării procedurilor tehnice de listare. Dacă mai luăm în calcul și dividendul generos încasat la finalul lunii septembrie 2010, atunci vedem că profitul total al acelora care au vândut între 0,6020 și 0,6700 lei pe acțiune este satisfăcător.

Așadar, pentru foarte mulți dintre actorii pieței de capital românești (brokeri și investitori locali mai avizați sau de calibru mai mare), venirea în piață a Fondului Proprietatea a generat mulțumire și un sentiment pozitiv care ar trebui în mod normal să se propage în viitor și să confere mai multă susținere pieței.

Există, din păcate, în acest peisaj și o categorie de investitori/deținători de acțiuni care sunt dezamăgiți. Foștii proprietari despăgubiți cu acțiuni FP calculate ca număr în funcție de valoarea nominală de un leu și care acum văd că pot valorifica aceste acțiuni abia la prețul de 0,65 lei sunt cu siguranță supărați și au sentimentul (justificat) că au fost nedreptățiți. Acțiunile lor însă ar putea reprezenta un factor de presiune psihologică asupra instituțiilor statului și asupra administratorului FP ca prin mecanisme legale specifice pieței de capital (cum ar fi acel plan de răscumparare a circa 10% din capitalul social) și prin acțiuni oportune, inteligente și responsabile la nivel guvernamental (cum ar fi listarea câtorva dintre companiile la care statul e majoritar, iar FP este minoritar) să imprime o tendință ascendentă prețului acțiunilor FP, pe termen mediu și lung, ceea ce ar fi atât în beneficiul foștilor proprietari, cât și al comunității bursiere românești.

Există, din păcate, în acest peisaj și o categorie de investitori/deținători de acțiuni care sunt dezamăgiți(…) și care au sentimentul că au fost nedreptățiți.