Ponderea angajatorilor care se confruntă cu dificultăţi a scăzut cu 14 puncte procentuale faţă de anul trecut, când angajatorii din România se aflau pe locul 7,la nivel global, în privinţa percepţiei deficitului de talente, dar continuă să fie superioară atât mediei globale, cât şi celei din regiunea Europei, a Orientului Mijlociu şi a Africii de Nord (EMEA), cu 4 puncte procentuale.

Pe locul întâi în topul posturilor vacante pe care angajatorii le consideră cel mai greu de ocupat se situează meseriaşii calificaţi, urmaţi de ingineri şi reprezentanţii de vânzări. În ultimii 7 ani meseriaşii calificaţi (zidari, instalatori, sudori, zugravi, tâmplari, electricieni etc.) şi inginerii s-au alternat pe primele două locuri din top, fiind de altfel singurele poziţii care nu au lipsit niciodată de pe lista celor greu de ocupat.   

În 2014, în topul dificultăţilor de recrutare au intrat şi managerii de proiect, precum şi managerii şi directorii IT, posturi care nu s-au regăsit printre primele 10 în niciuna din ediţiile anterioare ale cercetării. În comparaţie cu raportul din 2013, se remarcă de altfel o creştere a dificultăţii de identificare a talentelor din IT: nu doar la manageri şi directori, aflaţi pe locul 5 în top, ci şi în privinţa personalului IT de nivel mediu şi junior, aflat pe locul 7, în opinia angajatorilor, faţă de locul 8 în 2013. Au sporit presiunile şi în recrutarea din vânzări: reprezentanţii de vânzări au urcat de pe locul 6 în 2013, pe locul 3, iar în topul poziţiilor greu de ocupat au revenit, pentru prima dată din 2011 până în prezent, managerii de vânzări, pe care angajatorii îi plasează pe locul 9 ca dificultate.

Deficitul de talente continuă să fie acut şi în privinţa personalului administrativ şi financiar, perceput ca al zecelea în top, dar presiunea acestuia a scăzut faţă de 2013, când angajatorii îi plasau printre primele 5 posturi pentru care găseau greu candidaţii potriviţi.

„Pe plan global deficitul de talente a atins cel mai acut nivel din ultimii 7 ani. Relativa scădere a presiunii acestuia în România faţă de 2013 nu trebuie privită ca o corectare a raportului dintre cererea de forţă de muncă şi ofertă. Pe de o parte, deficitul perceput de angajatorii din România continuă să fie superior mediei globale şi regionale. Pe de alta, principala cauză a dificultăţilor indicate de angajatori nu este lipsa candidaţilor, care îi afectează doar în proporţie de 30%, ci lipsa competenţelor profesionale specifice postului, pe care o reclamă mai mult de jumătate dintre cei chestionaţi. Aceasta este o problemă sistemică, a cărei rezolvare nu apare de la un an la altul,” a declarat Valentin Petrof, directorul general al ManpowerGroup România.

Circa 54% dintre angajatorii din România au declarat că principalul motiv pentru care întâmpină dificultăţi în găsirea talentelor potrivite este lipsa competenţelor profesionale specifice, tehnice. Aceasta se întâlneşte predominant în recrutarea de meseriaşi şi muncitori calificaţi, unde 35% dintre angajatori identifică un obstacol în lipsa calificărilor şi certificărilor necesare. Lipsa de candidaţi sau numărul insuficient al acestora este o cauză importantă a deficitului de talente în opinia a 30% dintre angajatori. Ocuparea posturilor vacante este împiedicată şi de lipsa de experienţă a candidaţilor, consideră 21% dintre angajatorii români, precum şi de lipsa abilităţilor interpersonale şi de relaţionare la locul de muncă, spun 16% dintre angajatori. 

„Angajatorii din întreaga lume percep lipsa competenţelor profesionale specifice drept o cauză majoră a dificultăţilor cu care se confruntă în căutarea talentelor potrivite, însă media globală a celor care remarcă această problemă, de 35%,şi cea regională de 37%, cu 19, respectiv 17 puncte procentuale sub cea din România, ne arată că în ţara noastră discrepanţa dintre talentele disponibile şi cele de care au nevoie cu adevărat angajatorii este foarte largă, şi îngustarea acesteia ar trebui să devină o prioritate. Deficitul de talente are un impact imediat asupra productivităţii şi competitivităţii angajatorilor şi a economiei în general.” a adăugat Valentin Petrof.

Mai mult de jumătate dintre angajatorii din România (54%) cred că deficitul de talente se resimte în principal la nivelul productivităţii şi competitivităţii. 40% dintre angajatori chestionaţi cred că deficitul de talente le afectează capacitatea de a-şi deservi clienţii şi a răspunde nevoilor acestora. 19% dintre aceştia consideră că impactul asupra capacităţii este ridicat, iar alţi 34% percep un impact mediu. 38% cred că deficitul de talente duce la creşterea fluctuaţiei de personal, iar 28% văd un efect negativ asupra creativităţii şi inovaţiei în organizaţie.