În Strategia Naţională a Locuirii, document întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pe baza recomandărilor Băncii Mondiale, autorităţile româneşti recunosc că majoritatea subvenţiilor publice oferite în sectorul locuirii vizează familiile cu venituri medii şi că banii statului sunt direcţionaţi către beneficiari care nu au nevoi urgente. Cu alte cuvinte, programele guvernamentale majore precum locuinţele ANL destinate închirierii pentru tineri, garanţiile oferite împrumuturilor Prima Casă şi subvenţia BauSpar oferită prin programele de economisire-creditare ale BCR şi Raiffeisen Bank nu sunt favorabile românilor săraci.

Totuşi, acelaşi guvern care şi-a asumat aceste idei a aprobat în luna iunie un acord financiar semnat în ianuarie de România cu Banca de Dezvoltare a Comisiei Europene (BDCE) în privinţa finanţării unui program de construcţia a circa 7.000 de locuinţe pentru tineri. Practic, România se va împrumuta pe 20 de ani cu suma de 175 mil. euro pentru construcţia de locuinţe ANL destinate închirierii pentru tineri, program blamat în Strategia Naţională a Locuirii. Pe lângă creditul de la BDCE, statul mai trebuie să contribuie la acest proiect cu 37,5 mil. euro, iar primăriile cu o sumă identică.

Până acum, statul român a beneficiat  de  două împrumuturi, contractate de la BDCE, în  valoare  de  100  mil. dolari şi  respectiv  de  140 mil. euro, pentru construcţia şi reabilitarea de locuinţe pentru persoanele/familiile tinere,  destinate  închirierii. Asta în ciuda faptului că beneficiarii acestui program nu sunt definiţi şi identificaţi în mod adecvat, „ceea ce permite direcţionarea resurselor publice către beneficiari care nu au nevoi urgente, lăsând astfel loc utilizării necorespunzătoare a fondurilor şi apariţiei corupţiei“, se specifică în strategie.

Pe lângă acest proiect, guvernul Cioloş a pregătit un alt program de construcţie de locuinţe de serviciu cu chirie pentru funcţionarii publici şi angajaţii instituţiilor publice centrale şi locale. Proiectul prevede demararea construcţiei a 8.500 de locuinţe în decurs de cinci ani, la un cost de 500 euro/mp, ceea ce presupune un efort bugetar de circa 285 mil. euro.

Acest din urmă program este justificat de datele Ministerului Apărării Naţionale care arată că, anul trecut, necesarul de locuinţe de serviciu al instituţiei era de aproape 15.000 de unităţi. Asta în contextul în care statul subvenţioneză anual peste 20.000 de cadre militare cu suma de circa 135 mil. lei, echivalentul a 554 lei/lună.

Chirii derizorii

Începând din anii 2000, statul a construit circa 40.000 de locuinţe destinate închirierii, pe care a cheltuit circa 3,8 mld. lei. Problema este că primăriile, care administrează aceste imobile, nu încasează din chirii suficienţi bani pentru întreţinerea lor, fără a mai pune la socoteală un profit cât de mic.

„Aceste locuinţe nu aduc chiria necesară pentru întreţinerea clădirilor şi în acelaşi timp utilizează fonduri şi resurse de la locuinţele pentru cei săraci sau locuinţele sociale“, se precizează în Strategia Naţională a Locuirii. Ba mai mult, prin angajarea terenurilor şi a infrastructurii gratuite pentru proiecte care nu sunt îndreptate spre cei săraci, primăriile cu probleme legate de lichidităţi fac ca perspectiva furnizării locuinţelor pentru familiile cu venituri reduse să fie şi mai îndepărtată.

Cheltuirea greşită a banilor publici în domeniul locuirii este evidentă chiar din datele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe (ANL). Încă din 2009, statul a oferit posibilitatea chiriaşilor ANL să achiziţioneze locuinţele pe care le ocupau. Primii cinci ani au fost timizi, cu doar 611 locuinţe înstrăinate, însă în 2014 şi 2015 lucrurile s-au schimbat radical. Interesant este că anul trecut, aproape 65% din cele 657 de locuinţe ANL vândute au fost cumpărate de chiriaşi cu banii jos, după ce un an mai devreme ponderea majoră era a achiziţiilor prin credit, la un volum similar de unităţi vândute. Rezultatul este surprinzător în condiţiile în care la iniţierea procesului de vânzare a locuinţelor ANL închiriate, autorităţile publice vorbeau despre faptul că locatarii blocurilor publice nu îşi permit să cumpere.

Oprirea vânzării

De la începutul crizei financiare, ANL a obţinut din vânzarea a aproape 2.000 de locuinţe închiriate circa 37 mil. euro, fonduri care ar trebui utilizate la construcţia de locuinţe noi. Totuşi, în Strategia Naţională a Locuirii se recomandă oprirea vânzărilor în contextul în care fondul de locuinţe publice este deja foarte limitat.

Autorii documentului sugerează că locuinţele ar putea fi date în continuare cu chirie, dar nivelul acesteia ar trebui adus la preţul pieţei, iar banii adunaţi să fie utilizaţi pentru construcţia de locuinţe sociale. Pentru familiile cu venit redus se recomandă păstrarea nivelului actual al chiriilor, iar pentru tinerii care beneficiază de chirii subvenţionate propunerea este de a impune un plafon de 3-5 ani în care locuinţele pot fi ocupate de o singură familie. Aceleaşi apartamente ar putea fi folosite şi ca locuinţe de tranziţie pentru rezidenţii clădirilor care se află în curs de reabilitare seismică.

Priorităţi greşite

În Strategia Naţională a Locuirii se mai precizează faptul că statul continuă să se concentreze pe programul de locuinţe pentru tineri, chiar dacă ar trebui să joace un rol-cheie în reabilitarea clădirilor cu risc seismic şi în furnizarea de asistenţă în domeniul locuirii celor mai sărace segmente ale populaţiei, zone în care s-au făcut progrese extrem de mici.

La fel, statul şi primăriile au investit circa 1,1 mld. lei în reabilitarea termică a 1.563 de blocuri de locuinţe private construite până în 1990. Deşi legea obligă asociaţiile de proprietari să participe cu o contribuţie de 20% din valoarea lucrărilor, majoritatea primăriilor au acoperit din bugetul local aceste sume.

Ineficienţa programelor publice de susţinere a domeniului locativ poate fi exemplificată şi de schema de economisire-creditare BauSpar. Deşi BCR şi Raiffeisen Bank, cele două instituţii financiare care furnizează acest produs, înregistrează circa 300.000 de persoane care beneficiază de subvenţia anuală oferită de stat, datele arată că doar 5% dintre persoanele care economisesc ajung să contracteze şi un credit, acesta fiind scopul programului.

Banca Mondială susţine că subvenţia nu este bine direcţionată şi că statul a cheltuit până acum circa 841 mil. lei pe un program pe care nu mulţi clienţi îl înţeleg, în timp ce banii ar putea fi folosiţi pentru persoanele care chiar aveau nevoie de sprijin financiar în domeniul locativ.  

În concluzie, chiar  dacă Guvernul României pare să-şi fi însuşit recomandările Băncii Mondiale şi dezaprobă modul de funcţionare al principalelor programe de stat în domeniul locativ, continuă să cheltuiască banii românilor exact în direcţia blamată. Construcţia de locuinţe publice este binevenită, însă prioritatea statului ar trebui să fie utilizarea eficientă a fondului existent şi identificarea corectă a românilor care chiar au nevoie de sprijin.