Criza prin care trec economiile din zona euro pare să grăbească planurile liderilor europeni de a transforma actuala uniune monetară într-o adevărată confederație de state, condusă de „un guvern economic real“.
Liderii celor mai puternice țări europene, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy, și-au anunțat deja intenția de a găsi o soluție pentru coordonarea politicilor economice şi financiare ale zonei euro. Întâmpinată, din motive lesne de înţeles, cu reticență, crearea unui guvern unic european pare a fi singura soluție pentru coordonarea acțiunilor de combatere a efectelor crizei și, mai ales, de creștere a competitivității, într-o lume care se polarizează în jurul unor economii puternice, precum cele din China sau SUA.  Din nefericire însă, mulți analiști consideră că această idee nu are un fundament clar, fiind mai mult „un concept de presă“.
Interesant este că, deși reprezintă un stat situat în afara zonei euro, deci neluat încă în calcul pentru acceptarea în Statele Unite ale Europei (SUE), președintele Traian Băsescu a apărut în ultimele zile cu o serie de declarații de susținere a intențiilor menționate de președintele Franței și cancelarul Germaniei. În opinia lui Băsescu, „procesul de globalizare ne arată cât de mici suntem, fiecare în parte, în confruntarea cu capitalul, cu realităţile economice, cu piaţa. Guvernele au dovedit că pot fi înfrânte de voinţa investitorilor. Deci sistemul global va mătura tot ce este lipsit de forţă, lipsit de capacitatea de a-l înfrunta, pentru că acum statele trebuie să-şi pună problema să înfrunte efectele globalizării în partea lor negativă – faptul că statele nu mai sunt cele care deţin capitalul“.

Fără doar și poate, crearea SUE este un proces îndelungat și anevoios, iar România ar putea fi, până atunci, un stat al zonei euro. Prin urmare, unul dintre membrii cu drepturi depline. Numai că grăbirea pașilor de accedere în zona euro și, ulterior, în proiectul SUE poate pune România într-o postură nevaforabilă. Includerea țării noastre într-o zonă extrem de competitivă fără a avea o productivitate comparabilă se poate dovedi mai mult decât păguboasă.
Ce ar presupune crearea SUE
Conform celor doi lideri europeni, Merkel și Sarkozy, statele din zona euro, 17 la număr deocamdată, ar trebui să își echilibreze bugetele și să țină cont de recomandările guvernului unic atunci când stabilesc noi proiecții bugetare. De asemenea, va fi nevoie de coordonarea sistemelor de taxare și a politicilor sociale. Practic, aproape nimic care să nu existe deja pe agenda zonei euro. Henrik Enderlein, profesor la Hertie School of Governance din Berlin, susține că „este nevoie doar de o schimbare a mentalităților. Guvernele trebuie să înțeleagă că nu mai pot crea bugete naționale, ci unele europene, care să ia în calcul și acțiunile celorlalte state“. Acesta pare convins că un „ministru al finanțelor european“ ar putea coordona și supraveghea implementarea unor politici fiscale complementare ale statelor euro. 
Presupunând că un astfel de demers ar avea succes, pasul următor, crearea SUE, nu se arată simplu, dar poate avea efecte pozitive mai ales pentru cetățenii unui stat precum România, care se confruntă cu birocrația și corupția. Cu siguranță, mulți români pot considera că urmarea unor reguli clare, venite de la un guvern european, ar însemna o scăpare de problemele cu care se confruntă zi de zi. De altfel, aderarea României la UE a dovedit că politicienii de la București pot fi constrânși de obiective clare să  „uite“ de anumite cutume. Pe de altă parte, sistemul birocratic care ar trebui să pună în aplicare deciziile noii instituții europene ar putea fi cel puțin la fel de „împănat“ și greu de controlat.
Existența SUE, conduse de un guvern unic, nu garantează însă prosperitatea și creșterea competitivității în întreaga zonă euro și nici că statele membre își vor reduce datoriile. În acest context, exemplul problemelor actuale din Statele Unite ale Americii este destul de grăitor. Totuși, fără o coordonare fiscală şi monetară, politici comune şi o armată puternică, Europa nu poate emite pretenţii într-o lume dominată de capitalurile private şi de ţări sau uniuni de state tot mai puternice.