Deşi are doar 22 de ani, Simona Halep a câştigat în total în carieră peste 4,5 milioane de dolari, din care 2,5 milioane de dolari doar din ianuarie încoace. Mulţi aud aceste cifre şi îşi fac tot felul de calcule. Indiferent de metoda utilizată, rezultatul pare fi unul singur – o viaţă fără griji din punct de vedere financiar. Ceea ce face ca tot mai mulţi copii şi adolescenţi să treacă zilele acestea, mai din proprie iniţiativă, mai împinşi din spate de părinţi, porţile şcolilor de tenis din întreaga ţară. Adevărul este însă un pic diferit – tenisul profesionist e, în cele din urmă, o afacere. În care investeşti bani şi, cu talent, muncă, raţiune şi destul noroc, poţi într-un final ieşi în profit. Sau, dimpotrivă, te poţi trezi că ai terminat pe minus.
Despre Simona Halep, care este azi pe locul al treilea în clasamentul WTA, se ştie, de pildă, că părinţii ei au investit câteva sute de mii de euro în cariera ei. Când nu au mai avut bani, ei au vândut o făbricuţă de lactate şi un magazin, iar apoi s-au împrumutat la bancă pentru a o finanţa. Şi, în cele din urmă, fata lor a confirmat şi din punct de vedere sportiv, şi financiar. Şi, desigur, nu va uita niciodată ce au făcut aceştia pentru ea: „Mulţumesc părinţilor, familiei şi apropiaţilor, care au suferit alături de mine, nu doar acum, ci şi în momentele grele“, a spus jucătoarea după finala de la Roland Garros. Dar ce nu prea se ştie este că poveştile celor mai mulţi tenismeni profesionişti sunt mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea a Simonei. Fără sprijinul părinţilor, al unei rude sau prieten cu dare de mână ori al unui sponsor (nu chiar) dezinteresat, majoritatea acestora nu ar fi reuşit să ajungă la stadiul în care se pot întreţine singuri din premiile obţinute.
Cheltuieli fără sfârşit
Asta pentru că, încă de la începutul carierei, trebuie bani pentru echipament, antrenor, închirierea terenurilor de antrenament. Între 500 şi 2.000 de euro pe lună. Urmează deplasările la turnee, la început în apropiere de casă, apoi, pe măsură ce se avansează în clasament, tot mai departe. Treptat, echipamentul trebuie să fie mai bun, deci mai scump (doar racordajul profesionsit al unei rachete poate costa 300 de euro), la fel şi antrenorul. Care nu mai este plătit cu ora, ci de obicei cu un salariu fix plus o parte din încasări (care variază între 5% şi 20%, după cum ne-au spus surse din lumea tenisului autohton). Şi, de ce nu, este nevoie şi de un preparator fizic. Sau de un agent care să se ocupe de toată birocraţia participării la turnee (de la înscriere la aranjamentele de transport şi cazare). Pentru a evita cheltuielile prea mari, mulţi jucători din afara Top 20 preferă să se descurce cât mai mult pe cont propriu din acest ultim punct de vedere, eventual fiind ajutaţi de membrii familiei.
Ucraineanul Serghei Stakovsky, în prezent locul 93 în clasamentul ATP şi câştigătorul a peste trei milioane de dolari în carieră, dezvăluia într-un interviu de acum doi ani dedesubturile financiare ale carierei sale. „Eu sunt printre cei care scot profit. În ultimii ani, am reuşit să ies pe plus“, spunea el, plângându-se, însă, că participarea la turneele de la Indian Wells şi Miami i-au adus o pierdere de 5.000 de dolari. În condiţiile în care câştigase acolo 11.000 de dolari. „Ca să iei parte la cele două turnee trebuie să petreci în Statele Unite cam 25 de zile. Asta înseamnă cazare şi masă pentru tine şi antrenor. Iar biletele de avion fac cel puţin 2.000 de euro de persoană“, explica Stakovsky, spunând că a dat într-un singur an pe transportul aerian 85.000 de euro – şi din cauză că multe bilete sunt cumpărate în ultimul moment, neexistând posibilitatea unei planificări stricte a călătoriilor. Tenismenilor care au şi preparator fizic le cresc evident cheltuielile, de aceea mulţi preferă să angajeze maseuri locali, eventual împărţind costurile cu alţi colegi de turneu.
Nu trebuie uitat că premiile primite în turneele profesioniste, care pot aprinde imaginaţia oricui, sunt brute. Din ele se plătesc impozite, care variază de la caz la caz, dar în unele ţări pot depăşi 50%. „În SUA, impozitul pe premii este de 38%“, arăta Stakovsky. Şi, nu în ultimul rând, că pentru fiecare caz de (relativ) succes există zeci de tenismeni care nu confirmă şi care, mai devreme sau mai târziu, abandonează competiţiile profesioniste. Cu o gaură mai mică sau mai mare în buget.
Jumătatea plină
Pe de altă parte, e bine de precizat totuşi că sumele de care auzim cel mai des sunt cele câştigate ca premii în turnee. Pe lângă ele, tenismenii şi tenismenele au şi alte surse de venit, în timpul carierei sau după încheierea acesteia. Contractele de publicitate sunt cele mai importante şi, uneori, pot depăşi ca valoare premiile din turnee. Evident că cei mai mari îşi iau partea leului: recenta adversară a Simonei Halep, Maria Sharapova, ar fi câştigat până acum din contracte de reclamă cu diverse mărci (printre ele, Motorola, TAG Heuer, Land Rover, Canon, Colgate-Palmolive, Porsche, Evian, Samsung şi Head) circa 200 de milioane de dolari. Numai contractul pe opt ani cu Nike, semnat în 2010, i-ar fi adus 70 de milioane de dolari. Acelaşi Nike i-a plătit lui Roger Federer 100 de milioane de dolari într-un contract pe zece ani. Tenismenul elveţian încasează în prezent cam 45 de milioane de dolari pe an de la sponsorii săi. Iar retragerea din turneele profesioniste nu înseamnă finalul carierei publicitare – Steffi Graf şi Andre Agassi sunt imaginea Longines, iar pe plaiurile mioritice Ilie Năstase şi-a folosit numele pentru a câştiga clienţi pentru BRD. Şi ar fi de mirare ca cel puţin o mare firmă românească să nu încerce în prezent să obţină dreptul de a folosi imaginea Simonei Halep pentru o campanie publicitară. Iar când renunţă la turneele profesioniste (uneori după 40 de ani, dar în ultima vreme destul de des chiar înainte de 30 de ani, din cauza stilului dur de joc practicat), jucătorii care au ajuns măcar o dată în primii 100-200 din lume au la îndemână şi alte surse de venit, legate în general tot de sportul alb. De pildă, şcolile de tenis deschise de aceştia sunt, în general, foarte căutate. Andrei Pavel, de exemplu, şi-a deschis în 2010 o academie de tenis în Statele Unite. În unele cazuri, o oră de antrenament cu o fostă vedetă ATP sau WTA poate costa chiar şi sute de dolari.
Banul la ban trage
Cum tenisul este un sport în care psihicul şi raţiunea contează foarte mult, nu e de mirare că mulţi jucători se lansează în afaceri, de multe ori chiar în timpul carierei. Este celebră aceeaşi Maria Sharapova, care a lansat în 2012 marca de dulciuri şi gumă de mestecat Sugarpova. Dar şi Andy Murray, care şi-a deschis, printre altele, un hotel de lux în Scoţia, sau surorile Williams, care şi-au lansat propriile mărci de îmbrăcăminte.
În România sunt cunoscute investiţiile lui Ilie Năstase şi (mai ales) ale lui Ion Ţiriac. Tenismenii din generaţiile mai noi nu par să aibă aceeaşi apetenţă pentru business. Dacă nu cumva sunt mai discreţi. Printre excepţii se numără Andrei Pavel, care este acţionar în firma Ami Com SRL din Constanţa. Cu 56 de angajaţi, compania administrează restaurantul Irish Pub şi a terminat anul trecut cu o cifră de afaceri de un milion de euro şi un profit net de circa 10.000 de euro. Pavel mai era asociat şi în Fischer-Life-Pavel SRL, tot din Constanţa, dar firma a fost desfiinţată în această primăvară, după ce raportat venituri zero pe ultimii trei ani. Mai tânărul Victor Hănescu este asociat într-o firmă din Ilfov, A&A Calze SRL. Însă ultimele rapoarte financiare disponibile indică venituri neglijabile (1.300 de lei pe an) şi pierderi destul de mari (28.000 de lei în 2012). Asta în timp ce Dinu Pescariu deţine Pescariu Sports&Spa – un club sportiv şi un spa, după cum indică şi numele – care a atins venituri de 10,5 milioane de lei în 2013.
CAMPIONI ÎN AFACERI
GHEORGHE HAGI Fostul mare fotbalist s-a lansat în afaceri în turism (cu hotelul de patru stele Iaki din Mamaia) cu banii câştigaţi din sport.
GICĂ POPESCU Cumnatul lui Hagi şi-a încercat nroocul în impresariat sportiv (de unde i s-a tras şi pedeapsa cu închisoarea pe care o execută în prezent), dar şi în comerţ, având 25% din complexul Doldora Bazar din Bucureşti, sau în turism (deţine un hotel în Calafat).
COSMIN OLĂROIU O parte din banii câştigaţi din fotbal au fost investiţi în reţeaua de restaurante Tratorria Il Calcio, unde acţionar mai este şi fostul fotbalist (actualmente preşedinte al LPF) Gino Iorgulescu.
1 mil. de euro a fost anul trecut cifra de afaceri a restaurantului Irish Pub din Constanţa, unde unul dintre acţionari este Andrei Pavel
