PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Lifestyle

INTERVIU Nicolae Voiculeț: ”Ai un dar, un har? Dă-l mai departe”

Autor: Senica Micu | duminică, 03 ianuarie 2016 | -1 Comentarii

„Muzicienii nu se pensionează. Ei se opresc din cântat atunci când muzica nu mai face parte din ei“. Citatul, la fel de celebru ca și creatorul lui, Louis Armstrong, ilustrează curat legătura pe care artiștii o au cu sursa.

A început muzica ascultând. La trei ani. Astăzi, cântă pe toate scenele lumii și este, oficial, ambasador al turismului românesc. Pentru naistul Nicolae Voiculeț (47 de ani), lucrurile par să prindă formă într-o altă dimensiune, o dimensiune în care timpul nu mai există și totul devine posibil. Într-un dialog cu revista Capital, artistul punctează câteva dintre momentele care-i definesc viața.

Capital: Investiţi mult în oameni, vă implicaţi în acte caritabile şi, iată, astăzi spuneţi că faceţi parte din proiectul „România 100“.

Nicolae Voiculeț: Este mai mult o misiune, un proiect împreună cu Autoritatea Naţională pentru Turism. România modernă va împlini 100 de ani, iar noi ne gândim să facem o serie de evenimente naţionale, dar în special mondiale, unde să arătăm lumii cine am fost, cine suntem şi cine vom fi. Este un fel de parteneriat, cu mai multe ministere, inclusiv cu Ministerul Culturii. Aceşti 100 de ani au trecut greu. Războaie, comunism, martiri, sacrificii. Perioada comunistă a lansat şi nişte provocări extraordinare: în nebunia aia generală, se năşteau valori. Şi da, cum spuneați, investesc în oameni, am orchestra mea de foarte mulţi ani. Dacă pe un concert primesc de la 5.000 la 20.000 de euro, eu, la rândul meu, investesc acești bani. Investesc 5.000 sau 100.000 de euro, de la caz la caz. Întorc banii. Banii sunt un instrument, o formă de energie, care circulă și se întorc la tine. La mine se întorc în ora aceea de concert. Îmi dă lumea 10.000 de euro? Dau şi eu 10.000 de euro.

Capital: De altfel, concertele reprezintă situaţia ideală în care un artist se apropie de publicul său.

Nicolae Voiculeț: Oricum, eu sunt împotriva înregistrărilor. Muzica se face o singură dată, pentru acel public şi nu se mai poate repeta. Este vorba de o stare, este o energie. Aceasta e teoria lui Celibidache (n.r. - Sergiu Celibidache a fost dirijor și compozitor român). Concertele lui nu se înregistrau pentru că nu poţi să asculţi Șostakovici (n.r. - Dmitri Shostakovich), Bach, Mozart sau Beethoven şi să speli vase. Nu ai cum. Este interactivă toată treaba, eşti acolo, eşti în momentul creaţiei. Trebuie să vezi orchestra, trebuie să vezi acel efort, să vezi arcuşul, să simţi sunetul cum se creează. Altfel, se creează distanţe. Tata spunea să ne ferim de distanţe. Ştiţi de ce? Pentru că distanţele sunt acoperite de frici. Un artist trebuie să stea pe scenă, să cânte acolo. Am avut concerte pentru 10 oameni sau pentru 8.000, 10.000, 20.000 de oameni. Cele mai grele concerte sunt cele pentru 10 oameni. Pentru că acei oameni intră în tine, intră în inima ta, în sufletul tău. Cânţi cu ei, nu pentru ei.

Capital: Cum definiţi acest sunet care vă contopeşte cu publicul?

Nicolae Voiculeț: Este o vibraţie, nu un sunet. Este ca o vindecare. Și, aşa cum spunea Fănică Luca, cel care a fost primul profesor al naiului modern, este singurul sunet care merge direct către cer. Pentru că naiul, prin tuburi, duce sunetul către cer. El merge vertical. Toate celelalte instrumente, din istoria instrumentelor, au cutii de rezonanţă, merg în jos, în stânga, în dreapta. Şi noi suntem verticali. Noi, ca neam, ca popor, suntem verticali, dar nu mai ştim acest lucru. Nu prea mai avem apreciere pentru noi, pentru valori, pentru familii. Această apreciere s-a pierdut în timp. Dar o recâştigăm, tot în timp.

Capital: La ce vârstă aţi descoperit muzica?

Nicolae Voiculeț: Muzica am descoperit-o la trei ani, iar mai târziu am descoperit sunetul. Datorez totul tatălui meu. Preot fiind, el avea har, avea dimensiunea lucrurilor altfel, pe verticală. Era un alchimist al stărilor, al bucuriei şi al suferinţei. Îmi cânta câte zece ore pe zi. Aşa am început muzica. Ascultând. Şi pe urmă, încet, încet.. am fost iniţiat în sunet, în vibraţie. Sunetul este, de fapt, un cumul de vibrații. Așa se creează. Și este vindecător. Sunt instrumente care se lipesc de corp, cum este vioara, iar vibraţia instrumentului, a corzii, te vindecă. Am fost invitat, odată, să cânt pentru Prințul Akishino, al doilea fiu al împăratului Japoniei şi pentru soţia sa, Prinţesa Kiko. Împăratul Japoniei, Akihito, ascultă o muzică specială, numită Gagaku, nişte sunete care intră în tine şi formează o energie vindecătoare. Așa cum este și sunetul iubirii. Știați că frecvenţa iubirii are 528 de Hertzi (n.r. – frecvență esențială pentru matricea matematică și muzicală a creației) și este, de fapt, sunetul „Do“? Adică este centrul Universului, nota „Do“, de unde începe gama muzicală. În toți acești ani, am trăit foarte multe momente extraordinare. Când a fost sanctificată Maica Tereza de Calcutta, acum mai mulți ani la Roma, la Santa Maria sopra Minerva, am cântat acolo. Am cântat pentru Maica Tereza. A fost o onoare să mă aleagă pe mine.

Capital: Aţi stat foarte mult timp în America. Ce însemnătate are astăzi perioada aceea?

Nicolae Voiculeț: Legat, am stat vreo 20 de ani. Ştiţi la ce m-a ajutat toată această experiență? Să descopăr cine sunt şi să mă bucur de asta. Pentru că orice plecare și orice descoperire te aduc înapoi. Adică înapoi, dar în prezent. Înapoi, dar în viitor. Ești adus în tine. În cel care eşti cu adevărat. Și stând acolo mi-am dat seama cine sunt. M-am dus acolo să mă descopăr pe mine. Într-un alt mediu, într-un alt context, într-o altă dimensiune. O lecţie din care mă hrănesc și astăzi.

Capital: Şi tot acolo aţi înfiinţat prima şcoală de nai.

Nicolae Voiculeț: La Chicago. Acolo am înfiinţat-o, în 1993. Aveam elevi şi studenţi de la 8 ani la 60 de ani. A fost o experienţă colosală. Mi se pare cel mai important lucru când ai un dar, un har, să îl împărtăşeşti. Dacă ţi-a dat Dumnezeu ceva, dă-l mai departe. Iar eu, deşi eram atunci tânăr, la început, aveam de dat. Sunt alţii care sunt maeştri la 70 de ani şi nu dau.

Capital: Este artistul Nicolae Voiculeţ atras de lumea afacerilor?

Nicolae Voiculeț: În afaceri, în general, este foarte greu ca ambii parteneri să câştige. Afacerea ideală sună așa: „Toată lumea să câştige“. Afacerea în care sunt eu implicat nu este o afacere. Sunt oameni care au făcut o artă din a face afaceri, alţii au făcut o nebunie, alţii psihoze, alţii nu se mai pot opri. Şi cunosc acești oameni, o parte din ei. Pentru mine „afacere“ înseamnă altceva. Îmi plac banii, îmi place să negociez, să fac „deal-uri“, dar după toate astea, există altceva.

Scurt CV:

✔ Nicolae Voiculeţ are 47 de ani și este unul dintre cei mai cunoscuți naiști ai lumii;
✔ Este interpret, compozitor și dirijor;
✔ A urmat Liceul de Muzică „George Enescu“ şi Academia Naţională de Muzică;
✔ L-a avut ca maestru pe Gheorghe Zamfir;
✔ Abordează genuri muzicale variate, de la folclor și muzică clasică, la jazz, muzică contemporană și pop;
✔ În 1993 a înfiinţat, la Chicago, prima şcoală de nai.

 



SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul
contului de facebook. DETALII >>

EVZ

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul
contului de facebook. DETALII >>

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.