Mă străduiesc și eu, de dragul tradiției deprinse în familie, să fac lucrurile mai bine. Nu depășesc pe linia de tramvai, oricât de lungă ar fi coloana. De obicei nu fac asta, stau ca prostul și mă uit lung după cei care îmi trec înainte, dau semnal dreapta cu o sută de metri în fața mea și se strecoară. Nu unul, doi, ci zece, douăzeci, până ajung și eu să trec de semaforul cu pricina blocajului. Dar acum nici măcar nu-i mai înjur, ci îmi închipui că au un motiv serios de grabă. Vreo rudă în mare nevoie, la care trebuie să ajungă deîndată. Chiar și la benzinărie mă uit cu indulgență la cei care blochează fluxul intrând cu câte un bolid pe sensul invers. Ignor faptul că ei mă sfidează, din priviri, se dau jos din X6 vorbind la telefon, pun 10 litri de benzină și apoi se bagă în față la coadă. Cine știe ce nevoi îi poartă și pe ei în nesimțirea lor… Ptiu, că mi-a scăpat un cuvânt urât!

La televizor mă uit doar cu sonorul dat foarte încet, abia să bănuiesc ce se spune. Mi-e teamă de reacțiile mele, mai ales când văd pe cineva anume citind hârtii A4 cu un aer speriat și chinuit. Mă gândesc doar că la toți ni-i greu, darămite cuiva nevoit să lustruiască zilnic cizmele unui vătaf local din Sudul cel mai sărac. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Da, chiar și cu Olguța, Gabriela sau Motostivuitoarea. Inclusiv Buze Umflate, Nas Micșorat și Sâni Artificiali, personaje cu ascensiune rapidă în politica mioritică, și ele trebuie că au o menire și ceva să ne învețe pe noi, cei cu frica celor Zece Porunci. Trebuie doar să fim iubitori de oameni, înțelegători cu patimile omenești și cu respect pentru Cel-ce-si-a-facut-chip-cioplit-in-clopot. Așa o să ne fie tuturor mai bine, vom avea liniște în țară, violatori pe străzi și prime pentru pușcăriași. Să mai zică cineva că românul nu întoarce și obrazul celălat atunci când este pălmuit. Și nu o dată, ci în mod repetat, ca să nu uite cumva comunismul de unde a plecat.

Vine Paștele, și cu ocazia Învierii toți creștinii trebuie să se bucure și să se veselească, de la cei cu WC-ul în fundul curții până la cei cu vila de vacanță în fundul Braziliei. Mai puțin pensionarii, care nu au voie excese culinare că le cauzează și apoi se înghesuie la spital, la nozocomiale. Noroc că nu li se dau pensiile înainte, ca să nu fie duși în ispită și apoi să rămână fără bani de tratament. Plus că era și greu de tipărit fluturași de pensie proaspeți acum, primăvara. E frumos la noi de Sărbători! Milioane de copii ajung să-și vadă în carne și oase părinții plătiți în euro. Nu arată ei chiar ca în pozele de pe Facebook, sunt mai încercănați și mai aduși de spate după atâta muncă printre străini. Dar se simt împăcați, măcar acolo, în străinătate, sunt respectați și plătiți în euro. Da, în euro, și și-au luat – uite! – chiar și Audi cu climă bizonică. Educație? Cine are nevoie, când poți să cumperi diplome și doctorate dacă ești băiat deștept și cunoști pe cine trebuie? Important e să fim oameni! Și să-l salvăm de fiecare dată pe Barabas, că și noi mai greșim uneori. Nu că furăm, doar mai punem mâna. Hai, că-i Săptămâna Mare, ciocul mic și iubiți-vă conducătorii!

CLAUDIU ȘERBAN
director editorial

Acest articol a fost publicat în numărul 14 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 9-15 aprilie 2018