«România are unul dintre cele mai mari bugete structurale din regiune, ceea ce creează îngrijorări privind sustenabilitatea fiscală», își începe comentariul Lucian Croitoru. Pe un ton cvasipesimist, consilierul guvernatorului BNR e de părere că „reluarea creşterii economice la rate apropiate de potenţial, adică de nivelul sustenabil, depinde de intrări adecvate de capitaluri străine în sectorul privat. Dar cei care înainte de criză investeau sume cu mult peste cele necesare finanţării creşterii economice sustenabile, astăzi, aşteaptă. Aşteaptă reforme şi ajustări care să asigure sustenabilitatea fiscală“. Iar, atâta timp cât sectorul bugetar și sistemul de contribuții sociale nu este profund reformat, sperăm degeaba la o repornire a motoarelor economiei.
Unul dintre semnele privind șansele României pe termen scurt va veni peste doar câteva luni: „suportul politic pentru prudenţă fiscală va fi testat în martie 2011, când acordul cu FMI ­expiră şi un alt acord va fi necesar, nu din motive ­financiare, ci pentru a importa credibilitate“.
Blestemul fiscalității deficitare
 „Faptul că jumătate din istoria recentă a României s-a desfăşurat în condiţii de campanie electorală distorsionează mult fiscalitatea, îndepărtând-o de la baza ei raţională şi de la funcţia ei strategică“, remarcă Florin Talpeș, președintele Softwin Group, într-o analiză a perspectivelor fiscale ale României în noul an, pornită de la ideea că „în 2011 va conta doar ce gândesc PDL în materie de fiscalitate şi FMI în termeni macroeconomici“. Se teme că va fi un an marcat de agresivitatea controalelor fiscale, generată de continuarea „dezechilibrului dintre cheltuielile publice, executate conform unui plan optimist de venituri, şi o colectare sub plan a veniturilor.“
„Eu contez pe păstrarea TVA la 24%, menţinerea cotei unice la 16%, creşterea bazei de colectare atât la impozite, cât şi la contribuţii sociale, eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri în paralel cu introducerea impozitului forfetar, prelungirea scutirii de impozit pe profitul reinvestit.“ Și, eventual, pe stingerea reciprocă a creanţelor prin compensare, pe care Guvernul are în intenţie s-o reglementeze. Sunt, toate, măsuri care nu garantează reluarea bunului mers economic, crede Christian Blaabjerg, directorul de strategie al Saxo Bank, bun cunoscător al pieței autohtone. Comentariul său face o paralelă între evoluțiile Poloniei, României și Ungariei în următorul an.
Căutăm noi surse de creștere 
 „În Polonia, rolul exporturilor de motor al creşterii este preluat de cererea internă. România urmează acelaşi drum, căutând să se protejeze de eventualitatea unei contracţii economice în ţările în care exportă. Întrucât exporturile nu au fost atât de puternice în România în comparaţie cu Polonia şi Ungaria, producţia industrială şi crearea de locuri de muncă au fost modeste. Oricum, în timp ce şi România, şi Polonia sunt pe cale de a beneficia de o schimbare a factorilor de creştere, Ungaria este ameninţată de riscul unei sincope în privinţa creșterii, din cauza dependenţei sale absolute de exporturi. În Polonia, investiţiile publice vor contribui pozitiv la creştere în 2011, pe când investiţiile private şi publice din România şi Ungaria vor avea un impact negativ asupra creşterii“.
Sunt doar câteva pasaje din comentariile specialiștilor care au contribuit la ediția din acest an a suplimentului „Lumea în 2010“, realizat de Capital în colaborare cu publicația britanică The Economist. Suplimentul „Lumea în…“ are 30 de ediții naționale, este difuzat în 90 de state și are circa trei milioane de cititori.
Suplimentul „Lumea în 2011“ va fi difuzat împreună cu ediția din 13 decembrie a revistei Capital, la prețul de 4,9 lei.