Cum va arăta România anul viitor? Este întrebarea la care, de ani buni, revista Capital încearcă să răspundă prin suplimentul „Lumea în…“, realizat în colaborare cu publicația britanică The Economist. Sarcina a fost, poate, mai ușoară anul acesta. Acordurile cu FMI și Comisia Europeană fac destul de previzibilă evoluția economiei autohtone pe termen scurt. Același efect îl au și o serie de factori interni care vor duce la prelungirea impasului în care piața românească a intrat de aproape doi ani. Chiar și acum, când la nivel global, lucrurile au început să se anime. Vom încerca mai jos să facem o sinteză a acestor factori, așa cum sunt ei analizați, pas cu pas, în publicația „Lumea în 2011“.
Să începem cu ce e mai rău. Anul viitor va aduce noi creșteri de taxe și tăieri de cheltuieli publice. Nu trebuie să fii doctor în economie ca să îți dai seama că atingerea unei ținte de deficit extrem de ambițioase (scăderea acestuia cu peste două puncte procentuale) nu este realizabilă în actualele condiții fiscale.
Conform strategiei autorităților, reducerea deficitului va fi posibilă prin creșterea veniturilor bugetare, iar aceasta, prin sporirea consumului intern. Or, cum veniturile populației au intrat serios la apă în ultimul an, este puțin probabil că ne vom înghesui să cheltuim mai mult decât până acum. Planul B? Noi scăderi ale cheltuielilor publice, alternate cu majorări de impozite.
În tot acest timp, un nou acord cu FMI pare inevitabil. Potrivit ING Bank, Ministerul Finanțelor Publice (MFP) va fi nevoit, în prima jumătate din 2011, să împrumute lunar cinci miliarde de lei pentru a finanța deficitul bugetar și a rostogoli datoriile scadente. Acordul va aduce, în mod inevitabil, o serie de condiţii în plus faţă de cele care vizează diminuarea deficitului. Mai mult, capacitatea de a finanța cheltuielile de capital ale statului (investițiile) se va reduce.
Așa că firmele private (cu precădere constructorii), care încă mai sperau că revenirea economiei va fi tractată de investițiile publice, nu au decât să se resemneze: potrivit Strategiei Fiscale pentru 2011-2013, cheltuielile pentru investiții ale statului vor spori cu numai 800 de milioane de lei (2,4%) față de suma alocată în 2010. Adică, aproape insesizabil. Apoi, deşi se anunţase că anul viitor se vor cheltui 4,5 miliarde de euro pentru cofinanţarea proiectelor europene, bugetul pe 2011 prevede doar aproximativ două miliarde de euro în acest scop.
Optimism exagerat?
Cu toate acestea, analiștii The Economist creditează România cu o creștere a PIB-ului de 2,7%, în 2011. Cifra poate părea incredibilă, în condițiile în care chiar și construcţia bugetară pe o creştere economică mai mică, de 1,5%, i-a făcut pe mulți să ridice din sprâncene. Ce metodologie a aplicat Economist Intelligence Unit (EIU, divizia de analiză a grupului The Economist, responsabilă, între altele, cu elaborarea de studii privind evoluția statelor și a sectoarelor economice) pentru a ajunge la o asemenea concluzie? Potrivit lămuririlor de pe site-ul instituției, „analiștii noștri au legături personale cu reprezentanți ai institutelor naționale de statistică, ceea ce ne dă acces la o serie de informații care nu sunt accesibile, în mod normal, publicului larg. Ne folosim, de asemenea, de statistici realizate de Banca Mondială, FMI, Comisia Europeană, Agenția Internațională a Energiei, Națiunile Unite și OCDE. Ulterior procesăm întregul set de cifre și adaptăm rezultatul la o mulțime de indici externi, care țin de contextul global. În final, datele sunt interpretate de analiștii și experții noștri“.
Sună convingător. După cum amintim însă și noi într-unul dintre textele privind șansele României de a reveni pe creștere în noul an, „să nu uităm totuși că, în toamna lui 2009, atât FMI, cât și CNP prevesteau că recesiunea se va sfârși prin trimestrul II al anului 2010. După cum, în aprilie 2010, experții Fondului declarau, destul de siguri pe ei, că România va avea în 2011 cea mai mare creștere economică din UE, de 5,1%. Afirmații care astăzi par cel puțin ciudate, dacă nu de-a dreptul ridicole. Dincolo de numeroasele previziuni eronate din trecutul recent, există totuși șanse mari să revenim pe o curbă ascendentă“.
Din păcate, aceste șanse poartă, cam toate, numele schimburilor comerciale. „În 2009, exporturile au coborât de la 33,7 la 29 de miliarde de euro. Însă revirimentul din 2010 a fost mult peste așteptări și, până la finalul anului, vom avea un nou record: aproape 36 de miliarde de euro din comercializarea peste granițe a unor produse românești. Va fi 2011 mai bun? Aproape sigur, da“, se arată în articolul privind oportunitățile comerciale ale României. Vom încerca, totuși, pas cu pas, să renunțăm la dependența de exporturi în favoarea consumului domestic, crede Christian Blaabjerg, directorul de strategie al Saxo Bank, familiarizat cu piața autohtonă datorită intrării recente a instituției în România. Făcând o paralelă între evoluțiile Poloniei, României și Ungariei în următorul an, Blaabjerg e de părere că „în Polonia, rolul exporturilor de motor al creşterii este preluat de cererea internă. România urmează acelaşi drum, căutând să se protejeze de eventualitatea unei contracţii economice în ţările în care exportă.“
Cum stau piețele în care exportăm
Principalele cinci state care cumpără produse românești sunt, în ordine, Germania, Italia, Franța, Turcia și Ungaria. Prima este considerată de editorii The Economist cea mai solidă economie europeană și, de ce nu, globală. În articolul
„Locomotiva germană“, autorul afirmă că „în 2011, Germania va deveni epicentrul Zonei Euro, prin cel puţin trei factori: forţa sa economică renăscută, insistența pentru o gestionare mai corectă a finanţelor publice şi autoritatea crescândă pe care o va exercita asupra Băncii Centrale Europene. Economia Europei va încetini, pe măsură ce guvernele statelor membre vor încerca să-şi reducă deficitele bugetare. Economia Germaniei, în schimb, va creşte mai repede decât media celor mai bogate state din Zona Euro. Rata de îndatorare a Germaniei şi deficitul său sunt mai mici decât ale majorităţii statelor care au adoptat moneda unică; drept urmare, nu va fi forţată să majoreze taxele sau să reducă cheltuielile publice. Dar oricât de echilibrată va fi economia germană, nu va fi destul de puternică încât să salveze alte state din Zona Euro, cum sunt Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania“.
În schimb, împovărată de datoriile suverane, Italia riscă să cadă din nou în re­ce­siune, în timp ce Franța poate spera la o creștere de circa 1%, conform calculelor Economist Intelligence Unit. Turcia își va continua creșterea (nu ca în 2010, cu 6%, ci mai moderat, cu 3,6%), iar programul dur de austeritate fiscală și reformele implementate de coaliția de guvernare de la Budapesta vor contribui la o evoluție să­nătoasă a economiei maghiare, cu circa 2,5%. 
Aceeași rețetă va fi aplicată de toate statele din lumea bogată. „Reducerile de cheltuieli anunțate deja pentru 2011 totalizează peste 1% din PIB-ul țărilor dezvoltate: din Sacramento până în Sheffield și Sevilla, așteptați-vă ca oamenii să iasă în stradă“, ne sfătuiește redactorul-șef al The Economist, John Micklethwait, într-un articol în care pledează pentru demararea „unei revizuiri ample şi binevenite a misiunii statului.“ Protestele cetățenilor vor da dureri de cap guvernelor de pretutindeni. Problemă ce se va dovedi, din păcate, minoră în comparație cu „subiectul-vedetă“ al lui 2011: în SUA și în Zona Euro, potrivit Bloomberg, datoriile publice ajunse la maturitate în 2011 vor fi de 3.500 de miliarde de dolari, în creștere față de cele 3.100 de miliarde din 2010. Plastic spus, după cum puteți citi în analiza „Datoriile suverane mătură banii din piețe“, „După un bairam de zile mari, a urmat o mahmureală pe măsură. Gradul mare de îndatorare a populației atins înaintea crizei și nivelul enorm al datoriei publice la care s-a ajuns după criză, în încercarea guvernelor de a reporni economia, au adus țările bogate în situația de a achita debite imense sau, cel puțin, de a le rostogoli“.
În tot acest timp, creșterea statelor în curs de dezvoltare va fi de cel puțin patru ori mai mare decât cea a țărilor bogate. În exprimarea lui Robin Bew, directorul editorial al Economist Intelligence Unit: „Înainte de declanșarea crizei financiare, economiile din întreaga lume prosperau la unison. Acum, la finalul ei, diferențele dintre piețele emergente și cele dezvoltate sunt izbitoare, iar în 2011 vor deveni din ce în ce mai flagrante. Retragerea stimulentelor guvernamentale în SUA, Europa și Japonia va revela slăbiciunile remanente ale sectorului privat. Teama de o nouă recesiune și de cădere în deflație va mai hăitui aceste țări o bună perioadă de timp. În schimb, în lumea emergentă, scăderea economică va fi privită ca o gură de aer rece pentru piețele supraîncălzite“.
Supraîncălzite și supraaglomerate. Căci 2011 nu va fi doar anul dilemelor privind fiscalitatea, rostogolirea datoriilor și evitarea protestelor violente de stradă. Va fi și anul în care lumea va atinge pragul de șapte miliarde de locuitori.

Dezechilibrul dintre cheltu­ielile publice, executate conform unui plan optimist de venituri, și o colectare sub plan a veniturilor va duce și în 2011 la o agresi­vi­tate crescută a controlului fiscal.
Florin Talpeș, președinte, Softwin Group

În 2009, lumea a trecut printr-o recesiune sfâșietoare. În 2010, s-a vindecat cu ajutorul stimulentelor guvernamentale. În 2011, va descoperi cum se descurcă economia după ce nu va mai fi ținută artificial în viață. Rezultatul nu va fi pe placul tuturor.
Robin Bew, director editorial EIU

Oricine va conduce țara va trebui să respecte întocmai programul de austeritate impus de FMI, resemnându-se cu lipsa de simpatie a unui electorat greu încercat. După doi ani de contracție economică, rata șomajului va începe să scadă.
Previziunile EIU pentru România

2 miliarde de euro este valoarea investiției pe care o va demara gigantul energetic spaniol Iberdrola în 50 de parcuri eoliene din Dobrogea

5 miliarde de lei va fi nevoit Ministerul Finanțelor Publice să împrumute lunar pentru a finanța deficitul bugetar și a rostogoli datoriile scadente

4,24 lei va fi cotația medie a monedei euro în 2011

52% Cu atât va crește stocul de spații noi de retail

20% din piața de telefonie mobilă va fi reprezentată de vânzările de smartphone-uri

10% este creșterea valorică estimată a pieței farmaceutice autohtone

700.000 de tone de grâu va importa România, după ce, în 2010, exportase 1,7 milioane de tone

40 de miliarde de euro va fi valoarea exporturilor românești, conform unui scenariu, ce e drept, optimist

95.000 de autovehicule vor fi vândute în România în 2011, cu doar 5.000 mai multe decât în 2010