De la cărbuni până la gaze, de la hidro până la nucleară, toate sursele de energie sunt reprezentate în țara noastră. O formulă de producție extrem de echilibrată, ar putea spune foarte mulți observatori ai fenomenului. Da, dar și foarte vulnerabilă, tocmai din cauza lipsei unei strategii coerente, pe fondul unor schimbări la nivel mondial provocate de noi tehnologii precum stocarea energiei electrice în baterii sau exploatarea gazelor de șist.

Acum zece ani, în prag de criză financiară globală, a existat o strategie națională pentru energie. Ce s-a ales din aceasta? Mai degrabă nimic, de vreme ce perioada tulbure care a urmat a constituit o justificare perfectă pentru a abandona planurile tocmai conturate. Astăzi, o nouă strategie energetică este aproape gata și așteaptă să fie aprobată pentru țara noastră. Dar nici de data asta nu părem a avea mari sorți de izbândă. În primul rând din cauza instabilități politice, dar și din cauza apetitului politicienilor pentru inițiative populiste și păguboase în dauna unui plan de investiții extrem de necesar.

Problema principală a României nu este nicidecum lipsa independenței energetice. Aceasta ar putea fi realizată relativ ușor, cu anumite investiții bine prioritizate. Principala preocupare, însă, nu trebuie să fie această autosuficiență atât de dragă lui Ceaușescu, cât mai ales integrarea capacităților noastre de producție și transport în contextul zonei în care ne aflăm și al economiilor puternice și mari consumatoare din Europa de Vest. Ce ne lipsește pentru realizarea acestui deziderat? Exact ceea ce au cerut întotdeauna, aproape obsesiv, toți investitorii privați de pe piață: predictibilitatea! Piața energiei este una extrem de competitivă și dependentă de investiții mari, care nu devin imediat productive. Tocmai de aceea, este necesară elaborarea unui plan strategic și respectarea lui pe cât posibil, în legătură mai mare cu progresul tehnologic internațional decât cu succesiunea la putere a partidelor. Iar în timp ce principalii jucători din piață așteaptă să fie clarificate reglementările legislative și să fie declarate prioritățile, politicienii noștri se joacă de-a split TVA sau impozitul pe cifra de afaceri a tuturor companiilor. Asta ca să vorbim doar de două exemple de natură să pună pe fugă toți euro și dolarii care și-ar fi putut face drum în România.

Banii nu sunt o problemă pentru țara noastră. Aceștia ar fi suficienți pentru ca să o ducem bine cu toții. Grav este faptul că nu suntem capabili să ne punem de acord ce să facem cu ei. La noi, oamenii cărora le este extrem de clar ce au de făcut sunt doar cei puși pe furat. Până nu vom reuși să schimbăm hoții cu investitorii, vom rămâne tot cu fundul în două luntrii și vulnerabili la orice furtună venită din afară.

CLAUDIU ȘERBAN
director editorial