Mai ales în acele mari orașe în care românii au început o nouă viață. Exodul a luat amploare odată cu deschiderea granițelor. State europene precum Italia, Spania, Franța, Marea Britanie sau alte țări nordice au devenit “acasă” pentru milioane de români. Aici muncesc, aici câștigă, aici își duc traiul. România nu le mai putea oferi aceste nevoi la standardele dorite.

Comunitățile de români din capitalele europene sunt de mii, zeci de mii sau chiar sute de mii. În Roma, Madrid, Paris sau Londra, România este tot mai prezentă. Întâlnești români la tot pasul. Magazine cu produse românești apar ca ciupercile după ploaie. Zilnic, pe rețelele de socializare găsești povești de succes ale românilor din alte țări. Și-au deschis acolo businessuri, au devenit “de-ai locului”. Cel puțin, asta am putut observa în doar câteva zile petrecute la Londra. Dacă îi întrebi despre Brexit, părerile lor sunt împărțite. Mulți nu se tem că probabil vor fi nevoiți să se întoarcă în țară și consideră că și-au câștigat dreptul de a-și continua viața acolo. Să nu credeți însă că au uitat complet de România. Nu doar cei din Londra, ci toți românii plecați în străinătate. Ei sunt activi chiar și în economia românească. Își petrec o parte din concedii în România și trimit în țară miliarde de euro an de an. După unii este vorba de 2 miliarde, alții spun că remiterile depășesc 3 miliarde de euro. Dacă luăm în calcul toate datele, inclusiv bunurile, nu doar cele bănești, valoarea este mult mai mare.

Unii mai îndrăzneți, după ce și-au strâns ceva bănuți, au decis să se întoarcă în țară să-și dezvolte un business aici. Doar câțiva au reușit, mulți fiind învinși de sistemul românesc, începând de la birocrație și terminând cu sistemul fiscal nu tocmai unul prietenos. Indiferent că vorbim de românii din afara granițelor sau de cei care au rămas aici este de apreciat implicarea lor în bunăstarea românilor. Recent, am avut ocazia de a întâlni o persoană școlită în străinătate, care de ani buni conduce filiala din România a unei companii germane. Nu o să-i dau numele, dar pot să vă spun că o funcție de ministru o poate ocupa fără îndoială, și sunt convins că ar avea proiecte de admirat. Însă este dedicată unui proiect de suflet și de câțiva ani buni vrea să salveze “picioarele românilor”. Nu este glumă. Zilnic în România au loc 22 de amputații de membre inferioare în rândul persoanelor cu diabet. O categorie vulnerabilă și foarte costisitoare pentru statul român, care în loc să aibă proiecte de prevenire preferă soluțiile costisitoare de ultim moment.

Care este legătura între românii din străinătate și doamna care vrea să salveze picioarele persoanelor cu diabet? Lupta împotriva sistemului corupt și anevoios.

Ciprian Mailat
redactor-șef Capital