“Scurgerea de informaţii de la firma Mossack Fonseca, prin prisma prejudiciilor sigure pe care le aduce multora dintre cei mai bogaţi şi puternici oameni de pe planetă, este de departe cel mai mare și cel mai grav atac cibernetic din istorie. Eu sunt doar unul dintre cei peste 200.000 de oameni care au descărcat fişierele Panama Papers, un record în ce priveşte documente piratate. A fost o mină de aur. Scurgerea conţine 11,5 milioane de documente reprezentând formarea și acțiunile a 214,000 companii offshore, împreună cu numele a peste 14.000 de clienți. Printre aceşti clienții se află ​​12 sefi de stat, peste 150 de politicieni, 29 de miliardari de pe lista Forbes, mai mulţi finanţatori ai terorismului, importanţi actori de pe scena armelor nucleare, figuri proeminente din lumea sportului şi a divertismentului şi numeroase companii legate de CIA. Sunt implicate, de asemenea zeci de mari bănci majore care au lucrat cu Mossack Fonseca în înfiinţarea acestor entități offshore. Printre acestea se numără giganți bancari Credit Suisse, UBS, Landesbank și Rothschild. Mossack Fonseca este a patra cea mai mare firmă de avocatură din lume care se ocupă de protecțiea activelor, iar măsurile sale de protecţie cibernetică au lipsit în mod evident. Dar ei nu sunt singuri. Studiile arată că firmele de avocatură sunt o ţintă uşoară pentru hackeri, iar Bloomberg a scries anul trecut că mai mult de 80% din firmele de avocatură din SUA au fost deja piratate”, mai spune John McAfee pentru Business Insider.

„Panama Papers arată că fiul fostului secretar general al ONU, Kofi Annan, Kojo, a cumpărat un apartament în centrul Londrei folosind o firmă offshore”, citim pe site-ul DailyMail.co.uk

“Fiul fostului secretar general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan se numără printre sutele de personalităţi ale căror nume apar în documentele Panama, pentru că ar avea legături cu firme offshore. Kojo Annan, în vârstă de 42 de ani, a cumpărat în 2004 un apartament în Chelsea, cartier de lux din centrul Londrei, în valoare de circa 500.000 de euro, prin intermediul unei companii offshore cu sediul în Samoa, în sudul Pacificului. Proprietatea valorează în prezent aproape 1,8 milioane de euro. Documentele Panama arată că între adresa din Chelsea şi Mossack Fonseca corespondenţa a continuat până în 2015. Kojo Annan este listat ca singurul director al companiei Sapphire Holding Ltd, din Samoa, dar şi ca director al altor două firme din Insulele Virgine Britanice, din Caraibe. Kojo Annan a negat că ar fi comis vreo infracţiune. Avocatul său a dat asigurări că societăţile “operează în concordanţă cu legile şi reglementările jurisdicţiilor de resort”. Tatăl lui Kojo, Kofi Annan, a fost secretar general al ONU în perioada 1997 – 2006. Deşi nu a fost niciodată pus sub acuzare, Kojo a mai fost suspectat de corupţie şi trafic de influenţă, pentru că ar fi ajutat o companie din Elveţia, Cotecna, să obţină un contract de 10 milioane de dolari pe an prin programul ONU Petrol contra Hrană, în perioada în care tatăl său conducea organizaţia.”

“Panama Papers arată secretele din offshore-uri ale nobilimii roşii din China”, scrie The Guardian în pagina electronică.

“Opt membri ai elitei Partidului Comunist din China a căror familii au folosit companii offshore sunt dezvăluite în Panama Papers. Documentele arată că nepoata unui lider puternic din China a devenit acționar unic în două societăți din Insulele Virgine Britanice încă din adolescenţă. Jasmine Li tocmai şi-a început studiile la Universitatea Stanford din Statele Unite, când companiile au fost înregistrate pe numele ei, în decembrie 2010. Bunicul ei, Jia Qinglin era la acea vreme al patrulea politician în ierarhia din China. Alte figuri proeminente care au profitat de companii offshore sunt fratele vitreg al președintelui, Xi Jinping și fiul vitreg al lui Zhang Gaoli, un alt membru al corpului politic de top din China. Toţi aceştia fac parte din "nobilimea roșie", a cărei influență se extinde mult dincolo de politică. Printre cei care mai apar se află fiica lui Li Peng, care a supervizat represaliile brutale împotriva protestelor din Piata Tiananmen și Gu Kailai, soția lui Bo Xilai, fost membru al Biroului Politic, închis pe viață pentru corupție și abuzuri de putere. Rudele au avut companii care erau clienți ai firmei de avocatură Mossack Fonseca. Nu există nimic în documentele care să sugereze că politicienii în cauză au avut vreun beneficiu material în societățile legate de membrii de familie ai acestora. Incepand de luni, cenzura din China a blocat accesul la dezvăluirile despre familiile din conducerea politică a ţării. În prezent, există rapoarte că cenzorii șterg sute de posări de pe rețelele sociale Sina Weibo și Wechat, iar unele organizații media, inclusiv CNN, spun că părți ale site-urile lor au fost blocate.”

„De la UBS la Panama Papers, un deceniu de scandaluri financiare”, scrie Le Monde.

„Scandalul Panama Papers, dat publicităţii de Le Monde și partenerii săi internaționali este cel mai recent dintr-o lungă serie de scandaluri financiare, care fiecare au ridicat vălul care acoperă lumea opacă a paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale și a spălării banilor. În 2008, Le Monde a publicat Scandalul UBS. În 2013 au fost The Offshore Leaks, în ianuarie 2014 China Leaks, în noiembrie 2014 Luxemburg Leaks, iar 2015 Swiss Leaks, listingurile HSBC”

„Scurgerea de informaţii Panama Papers pune reflectoarele pe o firmă secretoasă”, titrează The New York Times.

„Cei doi bărbați s-au reunit în Panama într-o eră de incertitudine politică și economică: Unul, imigrant german rezervat, al cărui tată a servit în aripa armată a partidului nazist, celălalt un romancier gregar, a cărui familie s-a opus dictaturii militare din Panama. Cu Panama sub generalul Manuel Noriega, cei doi şi-au unit firmele lor mici în 1986, creând ceea ce a devenit un centru de putere bancare offshore secretoasa pentru elitele lumii. Pe parcursul următoarelor trei decenii, Jürgen Mossack şi Ramón Fonseca şi-au extins personalul la 500 de angajaţi, cu companii afiliate în întreaga lume și o listă de clienţi puternici, celebri și uneori infami.”

„Alegătorii olandezi resping acordul de asociere UE-Ucraina dând o lovitură unităţii europene”, titrează The Wall Street Journal.

„Olandezii s-au pronunţat miercuri masiv împotriva acordului de asociere între Uniunea Europeană şi Ucraina, în cadrul unui referendum devenit un vot simbolic privind UE, a anunţat agenţia de presă olandeză ANP, după numărarea a 99% din voturi. Olanda este singura ţară membră a Uniunii Europene care nu a ratificat încă acordul cu Ucraina, deşi acesta a fost deja aprobat de parlament. Referendumul organizat miercuri nu este unul constrângător, guvernul olandez declarând că aşteaptă rezultate înainte de a decide ce poziţie va adopta în privinţa ratificării acordului. Votul a fost salutat ca o victorie de către formaţiunile eurosceptice olandeze, însă clasa politică olandeză, inclusiv premierul Mark Rutte, a respins posibilitatea unei ratificări a acordului în forma sa actuală. Potrivit ANP, 61,1% au votat contra acordului, rata prezenţei la vot fiind de 32,2%. Estimările anterioare evocau o prezenţă de sub 30%, ceea ce ar fi invalidat rezultatul consultării populare. Rezultatele definitive vor fi publicate marţi de Comisia Electorală olandeză, dar dacă referendumul este validat, ''acordul nu poate fi ratificat în forma sa actuală'', a afirmat premierul Mark Rutte.”