Proprietate privată, concurență, prețuri libere, responsabilitate individuală, intervenții cât mai mici ale statului în economie. Sunt principii ale economiei libere de piață cu care Capital a pornit la drum acum 22 de ani și pe care nu le-a abandonat până astăzi.
Pe 4 decembrie 1992, într-o perioadă de mari frământări sociale, economice și politice, când mare parte a populației încă nu concepea că poate trăi și altfel decât asistată de stat, apărea primul număr al unei revistei care își propunea să facă auzită vocea pieței, a antreprenorilor și angajaților creatori de valoare reală pentru economie. Să semnaleze derapajele intervenționiste ale autorităților, vătămătoare pentru economie, ajutându-i în același timp pe români să înțeleagă și să folosească mecanismele economiei de piață. În primul an, 1992, au apărut patru ediții ale Capital.
Recitindu-le, în arhivă, am realizat că provocările revistei au rămas, în fapt, aceleași și astăzi, deși economia și societatea au suferit mari transformări între timp. Tentația statului de a opera schimbări fiscale doar în avantajul său și în detrimentul economiei sau piedicile birocratice puse în calea celor care se încumetă să pornească o afacere sunt doar câteva dintre anomaliile pe a trebuit să le semnalăm încontinuu, încă de la primul număr. În 1992, când statul se pregătea să introducă Taxa pe Valoarea Adăugată, ca înlocuitor al vechiului impozit pe circulația mărfurilor, Capital semnala, într-o amplă analiză, că atât modul în care urma să se aplice taxa, cât și nivelul „mult prea ridicat“ al acesteia (18%, pe atunci), vor elimina din piață mulți întreprinzători, provocându-le pierderi de până la 70% din profit.
Timpul a dat dreptate revistei, nu însă și lecții din greșeli autorităților, care ne-au mai oferit ocazia, de nenumărate ori în anii ce au urmat, să avertizăm asupra unor derapaje asemănătoare. Problemele deciziilor de politică monetară, care ajung să afecteze dureros mediul de afaceri, au fost, de asemenea, semnalate de Capital încă de la primele ediții. „S-a însănătoșit leul, sau trăiește cu perfuzii?“ se întreba revista, arătând că este puțin probabil să se îndeplinească asigurările date de guvernatorul Mugur Isărescu.
În decembrie 1992, acesta susținea că un curs de schimb de 430 de lei pentru un dolar se poate menține o perioadă mai îndelungată, neexistând presiuni semnificative, în ciuda cererii mari de la casele de schimb semnalate de Capital. Șeful BNR făcea atunci și un pariu cu inflația, anunțând că vede o domolire a prețurilor până în primăvară. Inutil să mai reamintim ce s-a întâmplat în perioada imediat următoare: cursul mediu, în 1993, fost mai mult decât dublu față de cel din anul anterior, iar inflația a trecut de 250%!
Am ales exemplul acestor articole, mai puțin spectaculoase, poate, decât anchetele și dezvăluirile celebre, cu care Capital a făcut istorie în presa vremii, pentru că în această zonă a analizei și informației utile revista a reușit să contribuie cel mai mult la consolidarea economiei de piață. Am fost și vom rămâne o publicație incomodă pentru autorități și un sprijin pentru întreprinzătorii și angajații pe a căror muncă se sprijină economia.
OANA OSMAN,
redactor-șef Capital
