Modificarea impozitului pe venit și profit ia timp să-și facă simțit efectul pozitiv asupra bugetului. Așa cum se poate observa și din experiența recentă a adoptării cotei unice, este nevoie de cel puțin trei-patru trimestre până când se face simțit efectul pozitiv asupra creșterii veniturilor. Or, în conjunctura actuală, în care reducerea deficitului bugetar trebuie continuată accelerat și în 2011, acest interval de timp este nepermis de mare. În al doilea rând, este vorba de consistența, stabilitatea și credibilitatea politicii fiscale, în general. Schimbări atât de frecvente, de o asemenea magnitudine, la taxe și impozite cum ar fi TVA sau cota unică, erodează capitalul de credibilitate al celor care le propun și bulversează sectorul privat.
Consolidarea fiscală trebuie evaluată prin prisma efectului măsurilor adoptate, iar primele semne indică faptul că acestea sunt marginal pozitive. În trimestrul al treilea, veniturile bugetare au crescut anual cu 4% în termeni reali, după șase trimestre consecutive de scădere. Creșterea TVA a fost de departe factorul relevant, chiar dacă încasările efective din TVA au fost cu 15% mai reduse decât valoarea lor teoretică. Evoluția cheltuielilor cu salariile, cu bunurile și serviciile a fost și ea pozitivă, acestea scăzând anual cu 22%, respectiv 5%. Sigur, este prea devreme pentru a trage concluzii ferme și, mai ales, este nevoie de găsirea unor soluții pe termen lung, care să vizeze problemele existente ale dezechilibrelor bugetare. În al treilea rând, modificarea nivelelor de impozitare sau taxare nu este un substituent pentru măsurile structurale urgente care sunt necesare la nivelul economiei. Acestea din urmă sunt cele care pot duce la o relansare economică susținută și, mai ales, la creșterea competitivității. Reforma accelerată a unor procese, mecanisme și instituții va duce la reducerea rigidității existente în diverse sectoare ale economiei.
O soluție mult mai potrivită ar fi anunțarea unui curs de acțiune pe un orizont de timp mediu, condiționat de anumiți factori. Așa cum ar trebui în mod normal, conform legii responsabilității fiscale. De exemplu, reducerea cotei unice s-ar putea propune începând cu 2012, condiționată de atingerea unei ținte de deficit bugetar și realizarea unei creșteri economice în 2011. Această acțiune, complementată cu pași concreți în reforma structurală, ar arăta că Guvernul începe să aibă cu adevărat o viziune pe termen mediu asupra politicii fiscale, dincolo de interesele pur electorale.
Laurian Lungu, managing partner, Macroanalitica