Radu Nițescu a terminat Colegiul Național „Sf. Sava“ și a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. De-a lungul timpului a publicat poezie în reviste precum Poesis Internațional, Romînia Literară, Echinox, Cultura, Zona Nouă sau Reforma, dar și pe site-uri literare.  

Până acum, Radu a publicat două volume de poezie, gringo (Casa de Pariuri Literare, 2012) și Dialectica urșilor (Casa de Editură Max Blecher, 2016) și, de asemenea, a apărut în mai multe antologii de poezie contemporană. În timpul liber, traduce poezie contemporană din engleză. Până acum, în portofoliul său figurează nume precum Mark Strand, Billeh Nickerson, Kenneth Rexroth și Glen Calleja. A avut lecturi în mai multe orașe din România și de asemenea, a citit pe scene din Berlin și Sofia. Totodată, selecții din poemele sale au fost traduse în engleză, germană, bulgară.

Radu scrie din clasa a noua. „Scriam poezii, ca să fac și eu ceva deosebit. Toți colegii mei făceau câte ceva. De pildă, unul cânta la chitară, altul la pian, o tipă făcea dansuri, un amic juca baschet, alt coleg mergea la olimpiadă la fizică. Mie? Îmi plăcea destul de mult să citesc și scrisesem în școala generală compuneri frumoase. Chiar și câteva poezii. Apoi, în timp ce scriam, inevitabil am început să caut alți poeți, să îi citesc și, până la urmă, a ajuns să-mi placă“, își amintește el. Copil fiind, citea orice. A început cu benzi desenate, l-a „devorat“ pe Jules Verne, a citit manualele mamei sale, profesoară de matematică, dar obișnuia să răsfoiască și ziarele tatălui său. 

Poezia intră în legătură tot mai mult cu alte zone, cred că joacă un rol pentru destui tineri. Sigur, mie mi-ar plăcea să joace un oarecare rol pentru toți. 

Cărțile de pe biroul său, din acest moment? Henry Miller – Sexus, Collected Poems of Emily Dickinson, Salman Rushdie – Versetele satanice, Philip Roth – Pastorala americană, Mircea Cărtărescu – Solenoid, Ken Kesey – Zbor deasupra unui cuib de cuci, antologia de poeme de Edward Hirsch de la Polirom, Kafka – Scrisoare către tata, Hemingway – Pentru cine bat clopotele și Alberto Moravia – Indiferenții.  Cât despre volumele care i-au dat insomnii în ultima vreme, amintim Sergio Leone de Vlad Drăgoi, Spiro a lui Andrei Doboș, Glitch de Vlad Moldovan, Instalația de Alex Văsieș, cât și Cele mai frumoase 100 de poeme de Ernst Jandl. 

 

Generațiile tinere citesc poezie, crede Radu Nițescu. „Sunt tot mai multe evenimente, lecturi, lansări, site-uri. Poezia intră în legătură tot mai mult cu alte zone (nu e musai să cumperi cărți ca să ai parte de ea), cred că joacă un rol (mai important sau mi puțin important) pentru destui tineri. Sigur, mie mi-ar plăcea să joace un oarecare rol pentru toți“, spune Radu.

În opinia sa, n-ai cum să nu găsești literatură pe gustul „cuiva“ în zilele noastre. „Ai la îndemână toată literatura care s-a scris în câteva mii de ani. Poate nu-ți plac romanele polițiste, dar bagi seara ceva din Camus, poate ți-a plăcut poezia unor tipi ca Vlad Drăgoi sau Andrei Doboș când le-ai citit ultimele volume și Țiganiada nu te-a lovit așa la inimă (deși lui Budai-Deleanu i-ai dat până la urmă mai mult din timpul tău), dar chiar să nu găsești nimic, n-aș crede că se poate“, este convins tânărul.