Are 22 de ani și spune că cel mai bun sfat pe care l-a primit vreodată a fost să fie serios în ceea ce face, chit că bate un cui sau că face un robot care trebuie să ajungă pe Marte.

Mircea Zamfira este pasionat de robotică, student în anul 4 la Facultatea de Inginerie în Limbi străine, din cadrul Universității Politehnica din București, și consultant Oracle  în cadrul Logika IT Solutions. De-a lungul timpului, cu roboții pe care îi creează a câștigat numeroase premii, însă printre cele mai importante sunt cele de la concursurile cu tradiție, pe podiumul cărora a urcat la aproape fiecare ediție în ultimii șapte ani. Amintim aici: RobotChallange Romania, RobotChallange Vienna, Infomatrix, Battle Lab Robotica Cluj și Robotic Arena Wroclaw. Roboții săi obișnuiesc să aibă scopuri bine definite, precum acela de a muta un cub de pe un raft pe altul, simulând astfel un motostivuitor autonom sau să meargă dintr-un punct în altul, bazându-se doar pe coordantele GPS și să navigheze pe coordonatele unei matrice, cât să simuleze mersul printr-o linie de asamblare.

Totuși, preferatul său, acela cu care participă la competițiile naționale și internaționale alături de echipa FLEX scoate adversarul din ring. „Ar putea părea plictisitor, însă nivelul complexității robotului crește de la an la an, astfel încât pentru a reuși să fii cel mai bun trebuie să aduci mereu ceva nou, invizibil pentru ochiul uman în designul robotului, dar care să facă diferența. De exemplu, acum doi ani am introdus accelerometrul și giroscopul, anul trecut am adus anumite îmbunătățiri mecanice“, explică tânărul. Un alt robot cu care se mândrește este quadrocopterul, construit pe un cadru printat 3D. În fine, cel mai dificil moment pentru Mircea este atunci când în două zile trebuie să se pregătească să plece la vreun concurs, dar robotul este încă „pe masă“, așteptând diferite piese să vină.

Cum a început 

În clasa a noua, Mircea Zamfira se înscria în clubul de robotică al liceului. La nici patru luni, deja participa la primul său concurs, descoperindu-și o nouă pasiune. Dacă inițial îl atrăgea asamblarea pieselor, ulterior și-a dat seama că a face un robot competitiv implică și proiectarea acestora, astfel încât rezultatul final să fie ceva palpabil, „ceva care atunci când se mișcă pentru prima dată simți că ai reușit să reinventezi roata, chit că de fapt ai reușit să miști o bucată de lemn 10 cm mai în față sau să aprinzi un LED“, după cum spune el. 

 

În ceea ce privește dronele, pe prima a construit-o atunci când un prieten i-a cerut o recomandare, iar prețurile fiind destul de ridicate în piață, a decis să-i construiască el una cu aceleași specificații. Pe a doua a construit-o pentru el, curios fiind dacă poate face sașiul unei drone la o imprimantă 3D. Rezultatul? A fost unul care i-a confirmat că o dronă cu un șasiu executat la o imprimantă 3D se comportă asemănător cu una cu un șasiu cumpărat. 

Mircea Zamfira crede că pentru a aprofunda robotica, trebuie să fii o persoană auto-didactă și inventivă, căci pentru a construi un robot, înainte de toate, trebuie să știi și să înțelegi ce vrei să facă acesta, urmând ca apoi să reușești să îl proiectezi și execuți pentru a face acel lucru.

În opinia sa, în următorii cinci ani, sistemul educațional ar trebui să se focuseze pe a avea aceeași programă doi ani la rând, una prin care elevii să învețe mai mult practic materia decât mecanic. Totodată, adaugă că școala te va învăța baza, în general, dar pentru a fi mai sus decât media trebuie să lucrezi singur.

Lecțiile lui Mircea

1. Roboții nu sunt niciodată gata
2. Pentru ca lucrurile să meargă așa cum trebuie, ar fi bine să îți pui deadlineuri foarte realiste.
3. Un eșec face cât 1.000 de victorii.
4. Este ușor să ajungi pe primul loc, mai greu este să te menții.
5. Lucrul în echipă face minuni cât timp toate persoanele sunt pe aceeași lungime de undă.