Când criza financiară globală a pus economiile lumii în genunchi, Norvegia a scăpat aproape neatinsă. Dar petrolul sub 50 de dolari? Este o altă poveste pe care Bloomberg încearcă să ne-o spună. Dacă şomajul post criză abia a atins un vârf de 3,7% în anul 2010, în schimb, în luna mai a acestui an, indicatorul a depăşit pragul de 4,3%, cel mai ridicat din ultimii unsprezece ani. Este un nivel atins încă înainte de reluarea scăderilor pentru preţul ţiţeiului Brent.

Sunt trei motive pentru care Norvegia recepţionează într-atât de dur şocul. În prim rând, ţara este puternic dependentă de producţia sa petrolieră din zăcămintele maritime. A fost acest sector cel care a permis menţinerea economiei în răstimpul unei crize fcare a răvăşit lumea. Problema nu este numai că industria petrolieră este principalul motor de creştere, dar şi faptul că sunt puţine alte domenii care să poată să-i preia rolul. Sectorul petrolier însumează 500 miliarde coroane norvegiene, fiind urmat de producţia manufacturieră cu mai puţinde 350 miliarde coroane norvegiene, în timp ce toate celelalte domenii, incluzând aici extracţia de cărbune, agricultura, industria forestieră, pescuitul şi altele, abia totalizează 50 miliarde coroane norvegiene.

A doua problema constă în însăşi natura hidrocarburilor de a fi resurse epuizabile. Industria petrolieră a atins deja cel mai coborât nivel al investiţiilor din anul 2000 încoace. Pentru a tăia pierderile rezultate din întoarcerea pieţei, spre exemplu, Statoil ASA început restrângerea cheltuielilor cu mai mult de şase luni înainte ca preţul internaţional al ţiţeiului să-şi înceapă căderea.

În al treilea rând, în absenţa unor venituri suplimentare din zona petrolieră, Norvegia ar putea fi nevoită să apeleze la "puşculiţă". Dacă guvernul va începe să retragă bani din fondul său suveran de 875 miliarde dolari, aceasta ar reprezenta o întorsătură istorică. A lua bani din fond nu era plănuit cel puţin pentru următoarele câteva decade, aceasta fiind moştenirea pentru generaţiile viitoare din partea generaţiei actuale care exploatează zăcămintele de petrol. Cu cât ne apropiem de momentul primelor retrageri, o dezbatere urâtă ar putea începe pe scena politică a ţării, după cum nu ar fi exclus să vedem o nouă legislaţie.