În urma deciziei, muncitorii salariaţi şi cei care prestează servicii în anumite sectoare – peisagistică, construcţii, curăţenie şi securitate – vor continua să fie supuşi acestui regim de tranziţie. Muncitorii independenţi bulgari şi români vor beneficia de libera circulaţie completă de la 1 iunie 2011. Problema "falşilor independenţi", ridicată şi de Secretariatul de stat al economiei (SECO), tulbură de câtva timp lumea politică elveţiană.
Acordul privind libera circulaţie a persoanelor, încheiat în 1999, prevede posibilitatea menţinerii cu titlu temporar a restricţiilor naţionale asupra accesului pe piaţa muncii pe o durată de maxim şapte ani. Prima prelungire, de care Elveţia face uz acum, nu trebuie să fie motivată.
În caz de perturbări grave sau ameninţări de perturbări grave pe piaţa muncii, Elveţia ar putea prelungi perioada de tranziţie cu încă doi ani, până în mai 2016.
În primul an de aplicare a perioadei de tranziţie (iunie 2009 – iunie 2010), cotele fixate în acord au fost integral atinse pentru şederile de lungă durată (362 unităţi la dispoziţie). În ceea ce priveşte autorizaţiile de şedere pe durată scurtă, 90% dintre ele au fost solicitate (3.620).
Pentru al doilea an (iunie 2010-iunie 2011), previziunile arată epuizarea integrală a contingentelor. Cererea de mână de lucru din România şi Bulgaria este mare în sectorul serviciilor (76% dintre autorizaţii), mai ales în sectorul hoteluri şi restaurante şi în agricultură (17%).
La 31 decembrie 2010, 8.690 de cetăţeni români şi bulgari se aflau în Elveţia pe durată lungă (0,8% din resortisanţii europeni). Comparativ cu sfârşitul lui 2009, numărul a crescut cu 17,5% (1.292 persoane).
De la 1 mai, cehi, polonezi, sloveni, slovaci, unguri şi resortisanţi din ţările baltice se pot stabili şi lucra în Elveţia. Consiliul federal poate totuşi să acţioneze clauza de salvgardare până la 31 mai 2014. Acest mecanism permite limitarea în anumite condiţii a numărului de noi permise de sejur.
