E o întruchipare a visului american, dar sufletul i-a rămas pe Valea Trotuşului. După 30 de ani, în care inovaţiile sale au schimbat industria echipamentelor medicale, Herman Victorov şi-a vândut afacerile celui mai mare fond de investiţii din lume.

„Să fii emigrant e ca şi cum ai iubi două femei în acelaşi timp. Dacă nu poţi să le iubeşti pe amândouă, nu rămâi cu niciuna“, spune Herman Victorov. Inginerul constructor de hidrocentrale a plecat în 1975 din România pentru a deveni, 29 de ani mai târziu, omul de afaceri canadian care şi-a vândut recent companiile celui mai mare fond de investiţii din lume, Carlyle, în al cărui consiliu de administraţie se află şi George Bush senior. Cu toate că cetăţenia i-a fost retrasă de statul român, iar el nu a solicitat-o niciodată înapoi, legăturile sale cu pământul natal au devenit mai mult decât de suflet după ‘90, când s-a întors să investească în România. A înfiinţat două fabrici de componente de înaltă precizie pentru echipamentele medicale produse de compania sa, Technophar, una la Odorheiul Secuiesc – Romcan, în 1991, şi alta la Cornu, Prahova – Micron, în 1998.
Povestea afacerii Technophar şi a operaţiunilor sale din România, Romcan, Micron şi Cancaps, achiziţionate zilele trecute de fondul american de investiţii, potrivit unor surse din piaţă, pentru o sumă de peste 20 de milioane de dolari, începe însă în urmă cu aproape un sfert de secol.

Evident, ca în orice poveste de afaceri, e vorba despre bani, dar „nu banii au fost principalul subiect în negocierile care au durat peste un an. Dacă aşteptam până la finalizarea construcţiei fabricii de la Chitila, care, în urma unei investiţii de 40 de milioane de dolari va fi cea mai modernă fabrică de acest fel din lume, luam încă o dată şi jumătate pe cât am luat. Dar şi aşa, am luat cu mult mai mult decât am eu nevoie“, spune Herman Victorov. Principalul subiect de discuţii s-a referit la soarta angajaţilor, atât din Canada, cât şi a celor din România. Ei vroiau să disponibilizez angajaţii pe care să-i reangajeze tot ei, bineînţeles în alte condiţii de salarizare sau planuri de pensie. Nu pot să fac aşa ceva, eu nu vând oameni, nu sunt negustor de sclavi. După vânzare, am dat 1,3 milioane de dolari angajaţilor din Canada, pentru că e şi munca lor, şi voi acorda bonusuri şi celor din România“, adaugă Victorov, care e convins că venirea Carlyle în România va avea un impact pozitiv. El nu doreşte să dezvăluie valoarea tranzacţiei, dar povesteşte cum i-a venit ideea acestui business.

Ajuns în Canada, a încercat diverse slujbe, iar după doi ani, s-a stabilit în Windsor, Ontario, unde s-a angajat ca inginer mecanic la o companie producătoare de capsule tari şi moi din gelatină, RP Scherer. Ce sunt aceste capsule care au făcut dintr-un emigrant român un canadian multimilionar? E vorba, de fapt, de echipamentele care produc nişte învelişuri în două culori, în interiorul cărora sunt prafurile-medicament din antibiotice, de exemplu.

În anul 1983, pe când lucra la RP Scherer, Victorov a modificat maşina producătoare de capsule tari, revoluţionând, astfel, industria de profil. Bineînţeles că s-a gândit să îşi valorifice inovaţia şi, în 1984, a înfiinţat compania Multi Motion Engineering, unde a început, împreună cu opt oameni, să proiecteze şi să construiască noul model de maşini producătoare de capsule tari. „A fost o chestie de oportunitate, nu am făcut nimic grozav, am optimizat doar, nu e rocket science. Putea să fie alt inginer acolo căruia să îi vină ideea şi o făcea el“.

Din 1988, compania a luat numele Technophar Equipment and Service Limited. Şi-a mărit numărul de angajaţi şi a început să ofere şi servicii, adică pe lângă întregul echipament şi tehnologia de fabricaţie a capsulelor şi know-how. „Acum, cine vrea să producă astfel de capsule trebuie să treacă pe la noi“, afirmă Victorov, care încă vorbeşte despre afacere la timpul prezent. Compania sa a ajuns acum la o cifră de afaceri anuală de aproximativ 25 de milioane de dolari şi are peste 270 de angajaţi.

Dar de ce a vândut Herman Victorov compania? „Fac 76 de ani în curând. Deja sunt în death-row (perioada dintre pronunţarea sentinţei şi executarea condamnaţilor la moarte în America, n.r.). Am călătorit prea mult, mi-am neglijat soţia, familia. Acum am o nepoţică cu care aş vrea să stau mai mult. Şi n-am cui să las afacerea. Fiica mea e avocat, nu o interesează astfel de afaceri. Poate dacă aş fi avut un băiat…“. În vocea sa se simte un uşor regret, pe care îl alungă însă repede. „Ce am câştigat în Canada aproape echivalează cu ceea ce am pierdut plecând“, spune canadianul pentru care Valea Trotuşului, din apropierea oraşului său natal, Târgu Ocna, rămâne cel mai frumos loc din lume.

Şi, totuşi… Cu banii câştigaţi ar vrea să reia un proiect pe care l-a abandonat când s-a apucat de construcţia Technophar. E vorba de optimizarea procesului tehnologic de obţinere a zahărului din trestie. „Acum se obţine din trestie circa 10% suc natural, dar cu sistemul meu se poate obţine 90%“. O ia de la capăt? „Nu, acum voi plăti oameni care să facă asta“.
Şi încă ceva. În călătoriile sale, a observat că şi în procesul de fabricare a stâlpilor telescopici elastici din răşini sintetice, folosiţi pentru reţelele de electricitate în zone ameninţate de calamităţi naturale, ar fi ceva de îmbunătăţit… 

O inovaţie de milioane
«A fost o chestie de oportunitate, nu am făcut nimic grozav, am optimizat doar, nu e rocket science. Putea să fie alt inginer acolo căruia să îi vină ideea şi o făcea el»
Herman Victorov, om de afaceri

Scurt CV

MOLDOVA S-a născut în urmă cu 76 de ani în Târgu Ocna. A lucrat aproape 20 de ani in construcţia hidrocentralelor electrice de la Bicaz, de pe Valea Bistritei, Arges, Portile de Fier şi Valea Argesului.

ONTARIO S-a angajat, în 1977, ca inginer mecanic la o companie producătoare de capsule pentru industria farmaceutică din Windsor. După cinci ani, i-a venit ideea modificării echipamentelor din fabrică, optimizând astfel fluxul de producţie.

ACASĂ După ‘89 a revenit în ţară unde a construit două fabrici, iar a treia, în Chitila, lângă Bucureşti, îşi va începe producţia în 2008. Afacerile sale au fost preluate de producătorul de capsule Qualicaps, deţinut de fondul de investiţii Carlyle.