Arhiva

Numai pentru milionarii în euro: afaceri cu energie eoliană

Autor: Mirona Hriţcu | miercuri, 29 aprilie 2009 | 5 Comentarii |

20 de miliarde de euro vor intra în următorii zece ani în proiectele eoli­e­ne din România. Până atunci, echipamente de sute de milioane de euro împânzesc Dobrogea, zonă care ocupă locul doi ca potenţial în Europa. România are în acest moment o putere instalată de 11 MW de energie eoliană, potrivit Eurobarometrului Energiei Eoliene, dat publicităţii de EurObserv’er, o asociaţie europeană a specialiştilor în energii regenerabile. Deocamdată, turbinele noastre

20 de miliarde de euro vor intra în următorii zece ani în proiectele eoli­e­ne din România. Până atunci, echipamente de sute de milioane de euro împânzesc Dobrogea, zonă care ocupă locul doi ca potenţial în Europa.

România are în acest moment o putere instalată de 11 MW de energie eoliană, potrivit Eurobarometrului Energiei Eoliene, dat publicităţii de EurObserv’er, o asociaţie europeană a specialiştilor în energii regenerabile. Deocamdată, turbinele noastre eoliene, laolaltă, ar putea alimenta cel mult o comună cu 2.000 de case. Stăm totuşi mai bine decât Slovacia, Slovenia, Cipru şi Malta, dar ne aflăm sub nivelul Bulgariei, care are aproape 160 MW instalaţi, şi mai avem drum lung până la statele campioane ale acestui sector: Germania, cu 24.000 de MW, şi Spania, cu 16.700. Nu aceeaşi este însă distanţa în materie de aspiraţii: în prezent, există solicitări de racordare la Sistemul Energetic Naţional (SEN) pentru 14.000 MW. Dar câte dintre aceste proiecte vor fi duse până la capăt? De exemplu, potrivit datelor oficiale, în momentul de faţă, instituţiile autorizate – compania naţională de transport Transelectrica şi companiile de distribuţie şi furnizare a energiei Electrica, Enel, CEZ şi E.ON –  au acordat avize de racordare la reţea pentru 3.000 de MW, ceea ce presupune că a fost atinsă capacitatea maximă de suportabilitate a SEN. Cu alte cuvinte, cererile care vor fi depuse de acum înainte vor fi fie refuzate, fie amânate, întrucât, în realitate, doar o mică parte din dosarele depuse se vor finaliza pozitiv. Potrivit Legii nr. 220/2008, acordarea de avize de racordare va depinde, pe viitor, de disponibilitatea investitorilor de a participa financiar la întărirea reţelelor de distribuţie.

Primarul din Cogealac, de-a curmezişul tehnologiei avansate

Cel mai mare investitor din domeniu este Iberdrola Renovables, lider mondial în domeniu. Acesta a achiziţionat în urmă cu un an 53 de proiecte, aflate în diverse stadii de dezvoltare şi însumând circa 1.600 MW de la Eolica Dobrogea (companie româno-elveţiană care a rămas implicată în proiect din postura de dezvoltator), contra unei sume estimate la 300 de milioane de euro. Realizarea acestui conglomerat de proiecte, întins de-a lungul a 14 localităţi din nordul Constanţei, se întinde până în 2015 şi presupune investiţii de circa 2,5 miliarde de euro. În vecinătatea sa urmează să se ridice un alt proiect gigant, achiziţionat de compania cehă de electricitate CEZ, tot anul trecut.

Deşi este cel mai avansat din punctul de vedere al obţinerii avizelor necesare, această din urmă investiţie a fost momentan trasă pe linie moartă din cauza unui litigiu cu primăria co­munei Cogealac, pe suprafaţa căre­ia urmează să se ri­dice zecile de tur­bine ale CEZ. „Avantajul celor de la Eolica, respectiv Iberdrola, a fost că şi-au spart proiectul în multe părţi mici, fiecare funcţionând, în consecinţă, cu propriile avize. La CEZ sunt trecuţi 345 MW pe un singur dosar, ceea ce a dus la sistarea întregului proces până la rezolvarea acestui diferend“, spune Radu Voinescu, consultant în energie eoliană.

Proiectele Iberdrola şi CEZ au în comun nu numai vecinătatea, ci şi faptul că ambii au ales să-şi lase proiectele pe mâinile foştilor proprietari, Eolica, respectiv Tomis Team, ultima fiind controlată parţial şi administrată de omul de afaceri Emanuel Muntmark, unul dintre cei mai prolifici şi discreţi investitori în energia regenerabilă din ţară. Potrivit specialiştilor, tipul acesta de afacere este obişnuit: oameni cu influenţă în domeniu demarează proiecte tip greenfield şi, cunoscând regulile pieţei, din toate punctele de vedere - imobiliar, tehnic, administrativ - câştigă încrederea marilor companii internaţionale.

Zero proiecte realizate. Primele reuşite, peste trei ani

„În acest moment, sunt realizate zero proiecte. Însă, având în vedere stadiul în care se află procesul de avizare, în următorii trei ani vor fi finalizate proiecte ce vor însuma în jur de 650 MW“, spune Andreea Vatra, Managing Director Wind Expert, cea mai mare companie de consultanţă din domeniu.

Aşadar, nici 5% din capacitatea pentru care au fost depuse dosarele. Explicaţiile sunt multiple. În primul rând, spun specialiştii Institutului de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), problemele privind evacuarea în reţeaua de transport energetic şi nerespectarea strictă a tuturor paşilor necesari. Apoi, precizează Radu Voinescu, speranţele umflate ale multora dintre antreprenori, care „nu realizează că, pentru a intra în acest domeniu, trebuie să fii milionar în euro.“

Până când investitorii îşi vor vedea turbinele funcţionând, realitatea stă astfel: parcul eolian cu cea mai mare putere instalată este, în momentul de faţă, cel dezvoltat de pionierul în domeniu, Holrom Renewable Energy, cu o putere instalată de nu mai mult de 2,65 MW.

1,5 milioane de euro este costul final al fiecărui MW instalat,  potrivit informaţiilor din piaţă

Cifrele de control ale businessului

COSTURI Conform Consiliului Mondial al Energiei, structura investiţiei într-un parc eolian arată astfel: turbina (74-82%), fundaţia (1-6%), instalaţia electrică (1-9%), conectarea la reţea (2-9%), consultanţa (1-3%), terenul (1-3%), costurile financiare (1-5%), construcţia drumului (1-5%).

ETAPE În primă fază, trebuie realizate măsurătorile de vânt pe o perioadă (recomandată) de un an. Conform ISPE, o eroare de 10% la estimarea vitezei vântului înseamnă  un minus de 30% la producţia estimată. Începe, apoi, fuga după acte.

BIROCRAŢIE Trebuie obţinute trei tipuri de documente:
1. Acte emise de administraţia publică judeţeană sau locală: certificat de urbanism, aviz de mediu, autorizaţie de construire.
2. Acte emise de operatorul reţelei electrice: aviz de amplasament, aviz tehnic de racordare, contract de racordare.
3. Acte emise de ANRE: autorizaţia de în­fiinţare, licenţa de producere de energie regenerabilă, calificarea pentru producţie prioritară de energie electrică.

ATENŢIE Comanda pentru turbine trebuie făcută din timp. În momentul de faţă, există un blocaj pe această piaţă, livrarea aparaturii făcându-se în circa doi ani.

AMORTIZARE De când se ia decizia ridicării unui parc eolian şi până la finalizarea proiectului trec, în medie, patru ani. Dacă lucrurile merg şnur, proiectul va deveni profitabil în şase-opt ani.

156-29463-29energie17.jpg

EVZ

Unica

Elle

Ziare.com

dz

Adevarul

Click

Animal Zoo

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.