SE INTAMPLA ACUM!

Macro

Miza regionalizării: 13 miliarde de euro pe an

Autor: Răzvan Amariei | luni, 11 martie 2013 | 47 Comentarii

Deşi se vorbeşte de descentralizare şi de o absorbţie mai bună a fondurilor UE, noua împărţire administrativă riscă să fie doar o nouă gaură neagră într-un aparat bugetar şi aşa stufos Primul proiect postdecembrist privind reorganizarea teritorială a României a fost lansat în 2003, de Octav Cozmâncă, pe atunci ministrul administraţiei publice în cabinetul Năstase. Ideea sa a fost însă respinsă de baronii PSD, care-şi simţeau ameninţate privilegiile. În vara lui 2011, preşedintele Traian Băsescu a relansat ideea reorganizării pe baza celor opt regiuni de dezvoltare deja existente. „Principalul obiectiv este debirocratizarea şi descentralizarea României, crearea unor condiţii pentru a se dezvolta proiecte de dezvoltare regională în condiţii optime, şi nu mici lucrări pentru un judeţ sau pentru satisfacerea clientelei. Reorganizarea este în numele debirocratizării şi în numele apropierii deciziei de cetăţean“, explica la acel moment şeful statului. Reprezentanţii opoziţiei de atunci au criticat dur proiectul prezidenţial şi au solicitat organizarea unui referendum pe această temă. Un an mai târziu, ajunşi la putere, liderii USL şi-au dat seama brusc că regionalizarea este necesară şi au anunţat că vor veni cu propriul lor proiect. „În acest moment, regiunile nu sunt prevăzute în Constituţie ca unităţi administrativ-teritoriale, aşa că vrem ca, până la sfârşitul lunii iunie 2013, să avem trecută de Parlament noua structură a regiunilor. După care este nevoie de referendum, pentru a se ratifica revizuirea Constituţiei“, anunţa în decembrie anul trecut premierul Victor Ponta. Și, spre deosebire de alte planuri guvernamentale, acesta pare să nu fi fost abandonat pe parcurs. În 11 februarie, vicepremierul Liviu Dragnea a anunţat că se lucrează la noua împărţire şi că, cel mai probabil, fiecare nouă regiune va avea mai multe capitale. În ciuda acestei declaraţii menite a calma tensiunile din teritoriu, lupta pentru supremaţie în cadrul nou-createlor entităţi se dă din ce în ce mai vizibil. Ministrul energiei şi preşedinte al PSD Braşov, Constantin Niţă, l-a atacat dur pe proaspătul liberal Klaus Iohannis: „Domnul Iohannis a declarat, zilele trecute, cu o seninătate şi cu o îndrăzneală extraordinare, că unul dintre scopurile principale pentru care a intrat în PNL este să ajute Sibiul să devină capitala Regiunii Centru în urma împărţirii administrative, iar dumnealui, implicit, să devină guvernator.“ În opinia lui Niţă, capitala regiunii Centru (în prezent la Alba Iulia) ar trebui, desigur, să fie Braşovul. Pro şi contra Tot luna trecută, Liviu Dragnea a mai dezvăluit că înfiinţarea regiunilor nu va presupune desfiinţarea judeţelor, deşi este posibil să se renunţe la prefecturi şi la o serie de alte instituţii ale căror atribuţii se vor suprapune. Asta în condiţiile în care regiunile vor prelua competenţe şi de la ministere, şi de la judeţe. „De exemplu, drumurile naţionale, cu excepţia celor europene, ar putea fi transformate în drumuri regionale şi administrate de regiuni“, a explicat el. Dragnea a mai anunţat şi noul termen-limită pentru finalizarea proiectului: sfârşitul acestui an. Un recent sondaj de opinie realizat de GeoPOL arată că 34% dintre români nu ştiu nimic despre regionalizare, iar 67% din cei care au auzit despre proiect nu sunt de acord cu desfiinţarea judeţelor. Totodată, 53% din subiecţii sondajului consideră că regionalizarea va duce la apariţia unor lideri politici locali foarte puternici, iar 44% spun că aceasta va duce la creşterea birocraţiei şi a cheltuielilor publice. Și specialiştii de la Expert Forum consideră că regionalizarea nu va rezolva problemele fundamentale ale administraţiei publice locale. „Municipalităţile, în special comunele, vor rămâne falite şi dependente de alocări clientelare, indiferent câte straturi de baroni sau voievozi locali punem deasupra lor ca să filtreze fondurile. Atâta vreme cât problema crucială e clientelismul politic, asta trebuie să discutăm, iar nu reorganizări care să schimbe forma şi să păstreze fondul“, se arată în raportul anual al instituţiei. Cei de la Expert Forum cred şi că „fuzionarea şi întărirea financiară a comunelor ar da o lovitură mai puternică baronizării şi clientelismului decât regionalizarea sau alte schimbări constituţionale“. Deşi un suporter al conceptului, Graţian Mihăilescu, expert în dezvoltare regională şi consultant în afaceri europene, spune, pe Europlus.ro, că „în majoritatea statelor acest proces s-a realizat în mai multe etape, de-a lungul mai multor ani. La  noi se doreşte să se realizeze în 2013, fără realizarea unor studii de impact, fără realizarea unor analize care să prezinte argumente pro şi contra, fără consultarea societăţii civile sau a patronatului.“ El afirmă că, dacă regionalizarea nu se realizează eficient, riscăm să asistăm la politizarea procesului (înfiinţarea unor noi instituţii numai pentru a face loc, în administraţia publică, a clientelei de partid), accentuarea corupţiei şi a feudalizării, adâncirea disparităţilor regionale, creşterea birocraţiei ori accentuarea disputelor pe criterii etnice. Astfel de argumente au, cel mai probabil, şanse mici să-i facă să se răzgândească pe partizanii regionalizării. Explicaţia este simplă: în 2012, unităţile administrativ-teritoriale au cheltuit 56 de miliarde de lei (circa 13 miliarde de euro). O felie deloc neglijabilă din această sumă trece acum prin filtrul consiliilor judeţene, care alocă banii după criterii în care politicul joacă un rol deloc secundar. Ca suprastructuri peste judeţe, regiunile ar ajunge să controleze, direct sau indirect, o bună parte din banii administraţiei locale. În plus, preluarea unor atribuţii de la ministere ar însemna şi preluarea unor sume cu multe zerouri de la bugetul central. Astfel că, în prezent, în arcul guvernamental se duce o luptă surdă între cei care-şi simt ameninţate poziţiile („baroni“ din judeţe mici, dar şi miniştri ori secretari de stat) şi cei pe care regionalizarea i-ar putea ridica la rangul de „voievozi“. Deznodământul e greu de prevăzut, însă, cu sau fără regiuni, cel mai probabil viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi nu se va schimba.

2.859 de comune, 320 de oraşe şi 103 municipii există azi în România. Unii experţi cred că numărul lor este mult prea mare

56 mld. lei au fost cheltuielile admi-nistraţiei locale în 2012. Dacă s-ar înfiinţa regiunile, suma ar putea creşte semnificativ


CÂTE BORDEIE, ATÂTEA diviziuni

ITALIA Țara este împărţită în 20 de regiuni (din care cinci cu un grad ridicat de autonomie). Regiunile sunt, la rândul lor, divizate în provincii, iar acestea sunt compuse din comune. Reforma constituţională din 2001 le-a acordat regiunilor competenţe sporite, iar în 2006 o propunere de creştere semnificativă a puterilor regiunilor a fost respinsă prin referendum (cu 61,7% din voturi contra), regiunile sărace din sud jucând un rol important în rezultatul scrutinului. Cele 15 regiuni ordinare păstrează 20% din totalul taxelor colectate, banii fiind folosiţi în general pentru finanţarea sistemului de sănătate. Cele cinci regiuni speciale (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige/Südtirol, Friuli Venezia Giulia şi Val d’Aosta) reţin între 60% şi 100% din taxe, banii fiind folosiţi pentru sănătate, educaţie şi infrastructura publică. Deşi păstrează toate taxele colectate pe teritoriul ei, Sicilia are nevoie de subvenţii de la bugetul central.

SPANIA Teritoriul acestei ţări este divizat în 17 comunităţi autonome (printre cele mai importante fiind Catalonia, Andaluzia, Madrid şi Valencia) şi două oraşe autonome (Ceuta şi Melilla). În ciuda gradului ridicat de suveranitate locală şi a faptului că este locuită de mai multe popoare (limbile catalană, bască ori galiciană fiind oficiale în anumite regiuni), Spania nu este o federaţie, ci un stat unitar puternic descentralizat. Atribuţiile regiunilor variază de la caz la caz, însă guvernul central consumă doar 18% din bugetul de stat, în timp ce guvernele regionale beneficiază de 38% din aceşti bani, iar provinciile şi consiliile locale de 18% din ei (restul fiind alocat sistemului de asistenţă socială). 50% din bugetarii Spaniei lucrau pentru comunităţile autonome, 23% pentru provincii şi municipalităţi/comune şi doar 22% erau în aparatul central (inclusiv armată, poliţie şi servicii secrete).

FRANȚA Considerat unul din cele mai centralizate state europene, Franţa este divizată în 27 de regiuni (22 pe continent şi cinci în afara Europei) plus insula Corsica. Fiecare regiune europeană este divizată în mai multe departamente, care sunt împărţite la rândul lor în comune. Bugetul regiunilor este compus din taxe colectate şi dintr-un procentaj din taxele colectate de bugetul de stat. Banii sunt alocaţi infrastructurii de transport, educaţie şi cercetare, dar şi sprijinirii întreprinzătorilor. Există propuneri de a conferi regiunilor o oarecare putere legislativă sau de a transfera către regiuni o parte din atribuţiile departamentelor, însă ambele nu au fost prea bine primite de public.

GERMANIA Cea mai puternică economie europeană este o federaţie compusă din 16 landuri plus capitala, Berlin. Fiecare land are propriul său parlament, propriul guvern şi propria constituţie şi este împărţit, în general, în districte, la rândul lor divizate în municipalităţi. În ciuda acestui fapt, Germania are un guvern central foarte puternic, care are exclusivitate asupra politicilor legate de apărare, afaceri externe, imigraţie, transporturi, comunicaţii şi monedă şi joacă un rol impotrtant în justiţie, sănătate, asistenţă publică, protecţia consumatorului.

UNGARIA Țara vecină este împărţită în 19 judeţe şi un municipiu cu statut special (Budapesta). Acestea sunt reunite în şapte regiuni statistice, create în 1999.

POLONIA Între 1975 şi 1999, Polonia a fost împărţită în 49 de voievodate, cu rol aproximativ identic cu cel al judeţelor româneşti. Reorganizarea teritorială de la sfârşitul secolului trecut a divizat ţara în numai 16 voievodate, cu populaţii cuprinse între unu şi cinci milioane de locuitori, împărţite, la rândul lor, în judeţe şi comune sau municipii. Voievodatele sunt conduse de un guvernator numit de guvern, un consiliu regional ales de populaţie şi un guvern local, ales de consiliu. În două din voievodate sediile guvernatorului şi cel ale consiliului şi guvernului sunt în oraşe diferite.

AUSTRIA Deşi teoretic o federaţie divizată în nouă landuri (la rândul lor împărţite în districte şi comune), Austria este o ţară puternic centralizată. Landurile au propriul lor parlament, guvern şi  guvernator şi propria constituţie, însă, în realitate, atribuţiile lor sunt limitate. Practic, landurile colectează anumite taxe şi au în grijă anumite părţi din sistemul de sănătate şi asistenţă socială, precum şi politicile agricole, de urbanism ori de protecţie a mediului.

SUEDIA Are o suprafaţă de circa 450.000 de kilometri pătraţi (aproape dublu faţă de România) şi peste nouă milioane de locuitori. Cu toate acestea, Suedia este împărţită doar în 21 de districte şi 290 de municipalităţi (în medie, cam 14 pe district). Spre comparaţie, România are 41 de judeţe şi aproape 3.300 de comune, oraşe şi municipii.
SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Capital - Google+
Transforma in PDF
Printeaza

EVZ

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.