Probabil că nu sunt bani, „nu este spațiu bugetar” pentru așa ceva. Sau poate că este un moment prost fiindcă riscăm să se sperie armata de funcționari de stat care plimbă hârtii prin diverse instituții, că nu va mai fi nevoie de ei și vor rămâne fără joburi. În orice caz, ideea este că acolo unde aproape toți ceilalți au simțit nevoia să facă front comun, noi am ales să stăm deoparte și să ignorăm subiectul.

De-a lungul istoriei, de fiecare dată când o națiune a ajus să aibă o poziție dominantă în fața altora, acest lucru s-a datorat progresului tehnologic. Fie că acesta s-a numit știința navigației, fie că a fost vorba despre armele de foc sau motorul cu aburi, știința a fost cea care a împins o țară în fruntea plutonului. Așa se explică nivelul diferit de trai din interiorul diverselor granițe. Cei care au reușit să țină pasul cu noile cuceriri ale tehnicii au devenit de fiecare dată cei care vor fi dus-o mai bine. Iar ceilalți, cu cât au adoptat mai târziu noile trenduri, cu atât mai mult i-a costat în termeni de prosperitate. Există la ora actuală câteva noi direcții mondiale în știință care preocupă toată lumea cercetării: computerele cuantice, energia regenerabilă, inteligența artificială. Niciunul dintre acestea nu este poate mai importantă și mai controversată decât cea din urmă. Minți luminate, precum cea a regretatului Stephen Hawking sau a celebrului patron al Tesla, Elon Musk, au avertizat că dezvoltarea Inteligenței Artificiale (IA) ar putea duce chiar la extincția rasei umane. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre o nouă tehnologie care va crea sau nu avantaje celor care o dețin, ci chiar o chestiune de viață și de moarte. Muți se vor întreba, probabil, de ce nu renunțăm pur și simplu la IA dacă ea este chiar atât de periculoasă. Ei bine, așa ceva este deja de domeniul imposibilului. Prea mulți bani au fost investiți în această direcțe și prea multe rezultate pozitive s-au făcut simțite pentru a se mai putea ajunge la un consens general în direcția opririi investițiilor în IA. Mirajul unei lumi în care oamenii nu vor mai fi nevoiți să muncească, în timp ce toate activitățile care azi pot fi catalogate drept muncă vor fi făcute doar de roboți, este prea seducătoare pentru a fi abandonată. Mai ales că toate acestea se vor întâmpla cu un minim consum de energie, provenit aproape exclusiv din resurse regenerabile. Un asemenea scenariu nu este nicidecum de domeniul fantasticului. Ba mai mult, savanții sunt în stare să bage mâna în foc că oamenii care vor trăi în această lume sunt deja nascuți de ceva timp.

 

Ce fac guvernanții noștri, sub bagheta lui Liviu Dragnea, în timp ce lumea trăiește acestă poveste demnă de literatura SF? Își exprimă preocuparea și îngrijorarea față de redefinirea familiei în Constituția țării. Este drept, au mai existat timpuri în care unii trimiteau oameni pe Lună în timp ce alții mureau de inaniție. Mă întreb, însă, noi, românii, în care parte a Universului ne dorim să trăim. Nu de alta, dar progresul tehnologic are prostul obicei să pătrundă în viețile noastre indiferent dacă ne dorim sau nu. Iar atunci când acest lucru se va întâmpla, va conta extrem de mult la care capăt al situației ne aflăm.

CLAUDIU ȘERBAN, director editorial Capital

Acest articol a fost publicat în numărul 16 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 23-29 aprilie 2018