"Suntem capabili să menţinem această excelenţă? Este România obişnuită cu poziţii de excelenţă pe care să le menţină 'a la long'? Pentru că avem o poziţie de excelenţă! Şi nu vă spun câte cerinţe sunt din partea mediului de afaceri să relaxăm această excelenţă. Nu prin relaxări monetare şi fiscale se atinge creşterea. Dacă ar fi atât de simplu, toată lumea ar avea creştere 'a la long'. Pe cât de greu se câştigă echilibrele macroeconomice, pe atât de repede se pot pierde. Îţi trebuie 4 – 5 ani să ajungi să le ai, şi nu îţi trebuie mai mult de 4 – 5 luni ca să le pierzi", a declarat, luni, Valentin Lazea, în cadrul conferinţei "Calea României către Zona Euro".
El a dat ca exemplu riscul dat de creşterea indicelui preţurilor locuinţelor care, potrivit regulilor europene, nu ar trebui să varieze cu mai mult de 6% anual. "Eu am văzut o cifră care m-a îngrijorat ca macroeconomist. Anul acesta, faţă de anul trecut a crescut ritmul de construcţii de locuinţe cu două cifre, cu 17%. O să spuneţi că a pornit de la o bază joasă, că a fost criză…Eu vă spun că tot ce creşte cu două cifre trebuie să înceapă să sune clopoţele de alarmă", a explicat Lazea.
Referitor la aderarea la zona euro, potrivit economistului BNR, măsura cea mai bună a convergenţei reale este dată de PIB pe cap de locuitor. "Ultima cifră, aferentă sfârşitului de an 2014, arată un salt destul de mare al României, până la 55,3% din media UE la paritatea puterii de cumpărare. Asta înseamnă că la noi preţurile sunt la 60% din nivelul UE, iar salariile sunt cam la 30 şi ceva la sută, şi atunci raportul preţuri/salarii ne dă un PIB undeva pe la jumătatea celui din media UE. Ţările cele mai sărace primite în zona euro sunt Estonia cu un PIB pe locuitor la acel moment de 63,4% din media UE, şi Letonia cu 63,8%. Şi este puţin probabil ca UE să primească un stat candidat având un PIB/locuitor mai mic decât acestea, pentru că ar crea probleme atât Uniunii, cât şi statului respectiv", a adăugat Lazea.
În opinia sa, pentru a ajunge cu acest indicator la 63%, economia României ar trebui să crească, timp de şapte ani, cu două puncte procentuale peste UE. "Poate România să crească cu 2% pe an mai repede decât media UE? Politicile monetară şi fiscală pot stimula doar temporar şi nesustenabil o creştere a PIB peste potenţial. Creşti câţiva ani prin tipărire de bani, prin relaxări fiscale dar, după aceea, criza care vine îţi mănâncă toată creşterea şi te întorci exact la nivelul la care ai fost înainte. Ca să ai o creştere sustenabilă şi de durată, este nevoie de politici în sfera reală a economiei, de reforme structurale care să lucreze exact asupra celor trei factori care compun PIB-ul potenţial: capital, forţa de muncă muncii şi productivitatea totală", a subliniat economistul-şef al BNR.
În ceea ce priveşte obiectivul de adoptare a monedei unice stabilit de autorităţi, respectiv 1 ianuarie 2019, oficialul BNR a spus că acesta ar putea fi încă fezabil dacă "de mâine, nu mai târziu" toţi factorii implicaţi s-ar aşeza la masă şi ar pune lucrurile în mişcare.
AGERPRES
