Schema este extrem de simplă. În primul rând, motivația este dublă: nu doar de prestigiu social, ci și pecuniară, devreme ce la stat există ceea ce se numește „spor de doctorat“. În al doilea rând, să nu ne imaginăm că vedetele prinse că au plagiat au făcut-o cu mânuța lor. Asta nu le exonerează, ci dimpotrivă. Este vorba de faptul că respectivii nici măcar nu s-au chinuit să facă efortul de a copia ei înșiși. Este secretul lui Polichinelle că de asta se ocupă „profesioniști“ sau, mai precis, „șerbi“, deseori din mediul universitar. Pe bani. Ca să poți să plagiezi trebuie să știi, totuși, de unde. Și să ne amintim noi înșine cum era când munceam să ne facem „copiuțe“ pentru tezele din școala generală și liceu: constatam că am ajuns să știm lecțiile respective. Dar ce mă deranjează cel mai mult la aceste plagiate este faptul că sunt previzibile. De cele mai multe ori, plagiatorii copiază din lucrări realizate de profesori și cercetători chiar de la universitățile unde își dau doctoratele. De ani de zile, sunt plagiate aceleași și aceleași opere. Plagiatorii oficiali și prestatorii lor de servicii dau dovadă de lene, de lipsă de imaginație și voință.

Până la urmă, plagiatul face parte din economie. Și așa cum economia românescă în general are nevoie de capital străin pentru a se dezvolta, la fel și sectorului furtului intelectual. Iar șansa plagiatorilor români este faptul că multe din universitățile de prestigiu din străinătate fac disponibile pentru public, online, tot mai multe materiale de cercetare de cea mai înaltă calitate. De exemplu, recent, Universitatea britanică Cambridge a făcut publică teza de doctorat „Proprietățile universurilor aflate în expansiune“, semnată în 1966 de marele fizician Stephen Hawking. La scurt timp după mo­­mentul publicării, numărul mare al cererilor de accesare a acesteia au dus la prăbuşirea site-ului. Iată o adevărată provocare pentru plagiatorii noștri. Este momentul să-și lărgească orizonturile și să se înscrie în concertul mondial al clonelor științifice. Este momentul să încetăm să ne plagiem între noi și să ne alegem drept modele coloși ai cercetării globale. Gata cu provincialismul, gata cu parohialitatea! Până la urmă, se reduce și munca fizică a copiatului: teza de doctorat a lui Hawking conține mai mult ecuații decât text. Primul politician român care va fi prins că a plagiat „Proprietățile universurilor aflate în expansiune“ va merita un premiu special pentru originalitate.

IONUȚ BĂLAN, 
analist economic