Ziua libertății fiscale este un indicator care ilustrează în mod sugestiv povara fiscală dintr-o țară. Dreptul de proprietate intelectuală asupra acestui indicator este deținut de Tax Foundation din SUA.
El se calculează pornind de la raportul procentual dintre totalitatea cheltu­ielilor publice și produsul intern brut. Procentul respectiv este convertit în numărul de zile dintr-un an, ceea ce ajută contribuabilii să înțeleagă mai bine ce procent din totalitatea bogăției create într-o țară într-un an este cheltuită de către guvern. Alte organizații calculează povara fiscală ca raport procentual între veniturile bugetare și PIB, argumentând că astfel se ține cont de nivelul prelevărilor obligatorii. Totuși, o astfel de abordare subestimează nivelul intervenţiei guvernului atunci când bugetul statului este în deficit.
Deficitul bugetar este de fapt doar o povară fiscală amânată deoarece el se adaugă datoriei publice, care va fi acoperită prin impozite, contribuții sociale și taxe viitoare. Ambele modalități de calcul subestimează povara fiscală totală deoarece ele nu țin cont nici de parafiscalitate, nici de componenta sa nemonetară, generată de birocrație, incertitudine și instabilitate legislativă etc.
Potrivit Eurostat, în 2010, cheltuielile publice din România au reprezentat 40,8% din PIB. Aceasta re­prezintă 149 de zile dintr-un an, adică cinci luni fără o zi. Doar deficitul bugetar (6,4% din PIB, adică 18,77% din încasările bugetare!) reprezintă echivalentul a 23 de zile dintr-un an.
Ca orice indicator, ziua libertății fiscale are limitele sale. Avantajul său major este că prezintă într-un mod ușor de înțeles cât de mult costă statul și diversele „servicii gratuite“ pe care acesta le furnizează. Un alt avantaj important al acestui indicator este acela că reamintește faptul că resursele publice trebuie produse înainte de a fi consumate, cheltuite, redistribuite. Odată conștientizată povara fiscală, există șansa să crească exigența contribuabililor față de calitatea serviciilor furnizate de către stat și față de modul în care sunt cheltuite resursele publice.
Ziua libertății fiscale face parte din efortul de educație economică necesar transformării alegătorilor din asistați în adevărați ce­tățeni, care să exercite o presiune perma­nentă asupra reprezentanților lor, nu doar în campaniile electorale atât de propice demagogiei. Responsabilizarea aleșilor în­cepe cu informarea și responsabilizarea alegătorilor. Doar astfel vom putea spera la acea transformare a mentalităților pe care o invocăm adesea.

Radu Nechita este președintele Centrului Independent de Studii în Economie și Drept, www. cised.ro