Legea 170/2016 publicată în Monitorul Oficial pe 14 octombrie stabilește modul în care vor fi impozitate unitățile din turism și alimentație publică, calculul fiind realizat în funcție de suprafața afacerii, de localitatea în care se află, de localizare (cât de aproape este de centru) și alte variabile. 

Legea, care va intra în vigoare de la începutul anului viitor, a fost promulgată și de președintele Klaus Iohannis, care a trimis în vară legea înapoi, după ce micii antreprenori au sesizat că sunt tratați diferit față de firmele mari și ajung să plătească de cinci ori mai mult decât în prezent. Parlamentarii au schimbat câteva articole din varianta contestată, dar diferențele de impozitare care dezavantajează firmele mici s-au păstrat și în forma finală.

La plata impozitului specific vor fi obligați contribuabilii care au ca activitate principală sau secundară unul dintre cele opt coduri CAEN referitoare la turism, catering, restaurante, baruri. Inclusiv parcurile pentru rulote și campingurile intră sub incidența legii. Mai mult, sunt vizate și microîntreprinderile, adică firmele cu cifră foarte mică de afaceri și foarte puțini salariați. Pentru companiile nou-înființate sau cele care se reorganizează și adoptă una dintre activitățile anunțate, impozitul specific se plătește începând cu anul următor înființării sau modificării din actul constitutiv. 

Cum se calculează
 

Pentru restaurante, formula de calcul pleacă de la un impozit standard de 1.400 de lei la care se adaugă mai mulți coeficienți. Primul este o variabilă în funcție de rangul localității, cel mai mic fiind pentru cele situate în comune, de 3, iar cel mai mare fiind în București, în zona centrală (zona A), unde este 17. De altfel, Capitala este cea mai scumpă localitate, pe treapta a doua aflîndu-se opt orașe (Cluj Napoca, Brașov, Timișoara etc.) Apoi se adaugă o variabilă în funcție de suprafața utilă a restaurantului, unde cu cât este mai mare suprafața cu atât mai mare este și impozitul. Apoi se calculează și un coeficient de sezonalitate, care avantajează stațiunile și localitățile din țară, și un coeficient fix, ce ține cont de spațiul tehnic; ultimii doi coeficienți se reduc din impozit. 

Calculul pentru un restaurant cu suprafață utilă de 30 de metri pătrați, aflat în zona centrală a Bucureștiului, calcului arată că impozitul anual va fi de aproximativ 11.800 lei, adică circa 1.000 de lei lunar. Calculat pe metru pătrat rezultă un impozit anual de 85-90 de euro. Dezavantajul unităților mici se observă în calculul pe metru pătrat; conform analiștilor un restaurant cu o suprafață utilă între 800 și 1.000 mp va achita un impozit de 15-17 euro pe mp, în timp ce unul de 200 de mp va plăti 36 de euro. 

Inițiatorul legii, deputatul Titus Paul Dobre de la PSD, recunoaște că în această variantă crește impozitarea pentru unitățile mici (până în 30 mp), dar arată că aceștia se „cam fereau“ să plătească impozite, fiind în mod constant pe pierderi. „Eu consider că în momentul în care orice companie își menține activitatea chiar dacă îi aduce pierderi, cred că este o problemă acolo“, spune Titus Paul Dobre. 

Pentru baruri valoarea impozitului standard este de 900 de lei, la care se adaugă ceilalți coeficienți, iar pentru vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată, pentru cărucioarele mobile care vând mâncare și pentru prepararea hranei la standuri în piețe, impozitul anual este fix, în sumă de 1.500 lei. 

Hotelurile și celelalte unități destinate cazării vor plăti impozitul în funcție de numărul de locuri oferite și de localitatea în care se află. Spre exemplu, un hotel de trei stele, cu 30 de locuri de cazare și aflat într-o comună va plăti anual 2.010 lei, în timp ce același hotel, dar aflat în Cluj Napoca va achita 9.200 de lei. 

Important de precizat este că legea permite hotelurilor, motelurilor, pensiunilor sau altor tipuri de unități cu locuri de cazare, dar care au și spații de tip restaurant sau bar, vor achita doar impozitul aferent hotelurilor (unităților de cazare), nu și pe cel aferent restaurantelor sau barurilor.