Sincer să vă spun, m-am hotărât să plec în momentul în care am primit pe e-mail un newsletter care anunţa o reducere la o companie aeriană. Aveam oarecum în plan o astfel de vacanţă, însă candva în 2015, poate de Anul Nou chinezesc (perioada februarie-martie). Totuşi, un preţ de 480 euro m-a convins ca sfârşitul lunii octombrie este momentul perfect pentru vacanţa mult dorită. În mod normal, preţul unui astfel de bilet de avion este in jur de 600-700 euro, iar recomandarea mea este sa urmăriţi ofertele companiilor aeriene întrucât anul acesta au apărut în mod regulat oferte bune pentru Asia. Qatar, Turkish, KLM, dar şi British au oferit preţuri foarte bune pentru câteva destinaţii foarte interesante din Asia, asta pe lângă America de Sud ori de Nord. Ce vă pot spune este că au fost promovate intens Singapore, Hong Kong, Shanghai şi se întâmplă în continuare. Dacă vă doriţi să vizitaţi alte locuri de pe acest continent, urmăriţi ofertele spre Kuala Lumpur, de unde puteţi găsi zboruri foarte bune cu cea mai mare companie low cost din zonă, Air Asia, al cărei hub este în capitala Malaeziei.

Şi totuşi, de ce Hong Kong, am fost întrebat de mai multe ori. Am două motive, unul relativ fără logică –pur şi simplu îmi place sonoritatea numelui, mi se pare foarte exotic, iar un al doilea, mai pragmatic, este că oraşul reprezintă un mix între Asia şi Vest, mix datorat celor 150 ani de conducere britanică. Şi o să vedeţi imediat că nu m-am înşelat deloc.

Poate că mulţi dintre cititori au auzit despre frumuseţea Hong Kong Skyline. Dar ce înseamnă asta mai precis? Deşi mă consider un călător atras mai degrabă de oraşe, sunt obişnuit cu cele din Europa, astfel că nu am fost cu adevărat pregătit de ceea ce mi s-a oferit atunci când am ajuns în oraş. Nu, n-o să vă spun acum despre poluare, n-o să vă spun despre senzaţia de claustrofobie pe care s-ar putea s-o simţiţi când veţi merge la plimbare pe străzi, n-o să vă spun nici măcar despre clădirile strălucitoare dereclame, dar ai căror pereţi sunt scorojiţi şi murdari. În momentul acesta n-o să vă povestesc decât despre senzaţia pe care am avut-o in prima seară trăită în Hong Kong, o seară întâmplător noroasă, dar caldă aşa cum sunt serile în Asia, o senzaţie de ceva total diferit de casă, de altă lume. Am mers instinctiv spre apă, m-am rătăcit imediat, dar a fost plăcut, totul era nou, totul era strălucitor, totul era sclipitor la prima vedere, dar pasajele înguste dintre blocurile foarte înalte te făceau să te simţi ca acasă, asta dacă punem semnul egal între acasă şi blocurile cu apartamente de 10 metri pătraţi, cu vedere la apartamentul de vizavi, aflat la doar o privire distanţă. Da, dacă suferi de claustrofobie, ar fi bine să eviţi Hong Kong-ul, iţi va amplifica sentimentul de lipsă de aer, de lipsă de spaţiu, de lipsă de condiţii decente de trai.

Dar am ajuns la apă. Ceva s-a deschis în faţa ochilor mei.

 

 

Mi-a plăcut, în ciuda cerului plumburiu. Mi-a plăcut, în ciuda aglomerării de beton şi sticlă. Mi-a plăcut pentru că, într-adevăr este diferit, este special, este momentul în care îţi dai seama că şi oraşele pot fi demne de admirat, atât ziua, cât şi noaptea.

Ziua veţi merge cu siguranţă la Victoria Peak, un punct înalt de unde oraşul se deschide sub privirea voastră. Se poate ajunge cu funicularul sau cu autobuzul 15 (sfat: cel mai binese ia de la staţia de autobuz Exchange Square; staţiile următoare sunt aglomerate). Eu am mers cu autobuzul din două motive: nu îmi place să merg cu funciularul, iar drumul cu autobuzul este mult mai frumos, urcând întruna şi trecând prin zonele rezidenţiale ale oraşului, cu o privelişte care vă pregăteşte pentru Peak. Drumul durează cam o oră, dar merită plimbarea până sus, pe marginea râpelor abrupte. Ce mi-a plăcut foarte mult odată ajuns, pe lângă priveliştea asupra părţii principale a oraşului, este faptul că în partea cealaltă puteţi vedea mai multe insule ce fac parte din Marea Chinei de Sud. De asemenea, dacă veţi coborî tot în partea opusă oraşului, vă puteţi plimba într-un parc imens, a cărui linişte contrastează cu forfota Hong Kong-ului. De fapt, cred că asta mi-a plăcut foarte mult, şi anume faptul că la distanţă de maxim jumătate de oră te puteai refugia pe insule foarte frumoase, precum Cheung Chau ori Lantau, insule pe care să faci trekking ca şi cum ai fi la mare distanţă de orice loc civilizat. Nu vă mai spun acum despre parcurile pe care le-am descoperit absolut întâmplător în mijlocul oraşului, parcuri care te izolează de zgomot şi de aerul greu al Hong Kong-ului aşa cum nu ai crede că este posibil.

 

În parcul din poza de mai sus am stat cam jumătate de oră în fiecare zi, atât dimineaţa, cât şi seara târziu, fiind unul dintre locurile pe care mi le amintesc, nu atât prin unicitate, cât prin acel contrast de care am tot pomenit, contrast care îţi rămâne în minte. Într-un fel, aş defini Hong Kong-ul ca pe un contrast permanent, de la strălucirea reclamelor versus întunericul de pe aleile înguste, de la înălţimea zgârie-norilor versus spaţiul extrem de mic în care trăiesc majoritatea locuitorilor, de la hotelurile de cinci stele cu privelişte la Skyline la Chungking Mansions (o clădire cu 17 etaje din centrul oraşului ce adăposteşte aproximativ 1980 camere destinate turiştilor cu buget redus, clădire în care veţi găsi atât hoteluri extrem de ieftine, având doar câteva camere mizere, dar şi hoteluri absolut decente, la preţuri foarte bune pentru Hong Kong). Eu unul am preferat varianta de a închiria un apartament folosind Airbnb.com, însă trebuie să ţineţi cont de faptul că dimensiunile sunt cu totul altele decât cele cu care sunteţi obişnuiţi. O cameră de 10 metri pătraţi este ceva uzual într-un oraş în care preţul unui metru pătrat poate ajunge şi la 250.000 dolari. Da, acesta este cel mai ridicat preţ din lumea întreagă astfel că vă sfătuiesc sa căutaţi cu atenţie cazarea în Hong Kong şi, de asemenea, să acceptaţi faptul că nu există termen de comparaţie cu Europa. Pâna la urmă, timpul petrecut in apartament/hotel este destul de redus, aşa că nu ar trebui să fie cel mai important aspect. Ultima poză de azi este din blocul în care am stat eu, nu vă speriaţi, o să vă ofer în partea a doua destule motive să nu vă petreceţi prea mult timp în cameră.