Capital: Cum ați aflat de licitație?
George Brăiloiu: Cu o zi înainte am ascultat știrile la radio. Era un filolog francez care spunea că statul român nu e interesat să achiziționeze aceste piese. Și atunci m-am revoltat. Era riscul ca acest fond să se împartă în mai multe fracții. Manuscrisele au fost foarte scumpe. La fel și anumite piese. Dar am avut o strategie legată de pariciparea la licitație și, în final, am obținut tot.
Capital: Vă așteptați să se ajungă la 405.000 de euro?
George Brăiloiu: Nu. Credeam că nu se va depăși 200.000 de euro. S-a pornit de la 100.000, dar s-a luat fiecare obiect în parte. Licitația a durat cinci ore. Am licitat din țară, dar am avut un broker francez. A participat firma mea pentru că nu îndeplineam condițiile ca persoană fizică. M-am înscris în ultimul moment. A fost complicat din punct de vedere tehnic, dar s-au implicat și băncile cu care lucrez.
Capital: Este prima dată când licitați pentru astfel de obiecte?
George Brăiloiu: Da. Până acum nu am mai licitat.
Capital: De ce le donați?
George Brăiloiu: Mi se pare normal ca astfel de manuscrise și obiecte care fac parte din patrimoniul național să fie donate statului.

Capital: Banii au fost deja transferați?
George Brăiloiu: Nu încă. Astăzi m-au sunat cei care au organizat licitația. Urmează ca, zilele următoare, să-mi trimită documentele.
Capital: Ce povești din culise are această licitație?
George Brăiloiu: La sfârșit s-a născut zvonul că în spatele câștigătorului se află un american. În sală era rumoare. Toată lumea scrâșnea nemulțumită. Pierduseră obiectele pe care și le doreau. Au participat instituții europene, universități, dar și 30 de colecționari.
Capital: Vă așteptați la un astfel de impact media? Firma dvs. a câștigat astfel un imens capital.
George Brăiloiu: Nu m-am așteptat la așa ceva. Sunt copleșit. Telefonul sună non-stop. M-a sunat toată ziua presa, dar și români din străinătate.