Prelungirea contra cost a garanţiei standard îl fereşte pe cumpărător de cheltuieli neprevăzute. De cealaltă parte, programul poate deveni o afacere bună pentru comerciant.

Începând din septembrie 2004, 30% din românii care au cumpărat Dacia Logan au achiziţionat şi opţiunea de garanţie extinsă. Este vorba de aproape 60.000 de persoane care au dorit să plătească în jur de 200 de euro (inclusiv TVA) pentru ca maşina lor cea nouă să fie în garanţie nu doar un an şi jumătate, cât oferă producătorul de la Piteşti, ci trei ani. „Primele garanţii extinse au început să funcţioneze din luna martie a acestui an, când au expirat cele standard oferite pentru autoturismele achiziţionate în toamna lui 2004. Cum datele nu sunt relevante din punct de vedere statistic, baza de raportare fiind încă mică, nu putem spune pentru moment dacă sumele încasate sunt mai mari sau mai mici decât costurile eventualelor reparaţii“, spune Silviu Sepciu, directorul de comunicare al Dacia. El a precizat, totuşi, că tariful pentru acest serviciu a fost stabilit în urma unor studii, ceea ce lasă să se înţeleagă că a fost luată în calcul şi minimizarea costurilor viitoare.

De altfel, un calcul simplu ne arată că Dacia a încasat aproape zece milioane de euro pentru cele 60.000 de maşini cu garanţia extinsă. Suma poate acoperi cam un milion de ore de manoperă în service sau, prin absurd, înlocuirea completă a aproape 2.000 de autoturisme (la preţ de fabrică). Ceea ce poate sugera că, dacă nu vor apărea probleme deosebite de fiabilitate, producătorul din Piteşti ar putea rămâne cu ceva bani în buzunar.
Li se întâmplă şi celor de la firma bucureşteană Concret Copy, care vinde copiatoare şi asigură service pentru acest tip de aparate. „Totalul cheltuielilor cu garanţia extinsă nu depăşeşte sumele achitate de clienţi. În cazul nostru, totuşi, trebuie subliniat că în garanţia extinsă serviciile au o pondere mai mare decât piesele de schimb, având în vedere că ea este obligatoriu însoţită de un abonament de service“, explică Matei Niculae, managerul general al companiei. Acesta arată că dacă numai circa 20% din clienţii care achiziţionează aparate mai ieftine apelează la acest sistem, în rândul celor ce fac achiziţii mai scumpe proporţia urcă la 80%.

Companiile de asigurări nu fac parte din schemă

Faptul că firmele româneşti care practică sistemul garanţiei prelungite contra cost par să prefere să lucreze pe cont propriu, fără a apela la serviciile unor companii de asigurări, sugerează la rândul lui că încasările sunt mai mari decât costurile. „Dacia suportă riscurile, însă ne bazăm pe faptul că Logan este un model suficient de fiabil. De altfel, au demonstrat-o şi studiile realizate de o serie de publicaţii străine de specialitate“, explică Silviu Sepciu.
Există, însă, şi cazuri în care garanţia extinsă nu pare a fi pe gustul clienţilor. „Întrucât românul este cu sfinţenie călăuzit de deviza «lasă, că mă descurc eu şi singur» şi, în plus, are timp, energie şi bani de aruncat pe fereastră, din octombrie 2005 şi până în prezent, nici unul dintre clienţii noştri nici măcar nu a întrebat despre termenii în care se acordă şi avantajele pe care le induce garanţia extinsă“, declară Horaţiu Stanciu, de la magazinul online de IT infotronica.ro. 

GARANŢII CU PROFIT

«Cheltuielile totale cu garanţia extinsă nu depăşesc sumele achitate de  clienţi. În cazul nostru, totuşi, trebuie subliniat că în garanţia extinsă serviciile au o pondere mai mare decât piesele de schimb, având în vedere că ea este obligatoriu însoţită de un abonament de service.»
Matei Niculae, manager general Concret Copy

DAI UN BAN, DAR DORMI CEVA MAI LINIŞTIT

PROGRAMUL DE EXTINDERE A GARANŢIEI standard este utilizat de distribuitorii câtorva dintre cele mai vândute mărci auto din România: Dacia, Renault, Citroën. Costul prelungirii perioadei în care reparaţiile au loc pe cheltuiala vânzătotrului este fix sau variabil în funcţie de modelul şi preţul final al autovehiculului achiziţionat, putând ajunge şi la 1.000 de euro.
SISTEMUL este întâlnit pe scară din ce în ce mai largă şi la distribuitorii de aparatură de birou, dar şi la comercianţii de computere. În aceste cazuri, preţurile sunt de ordinul zecilor de euro.