La doar câteva zile după ce francul elveţian a fost dezlegat de euro şi s-a apreciat cu 20% în faţa celorlalte monede, inclusiv a leului, au început dezbaterile asupra proiectului legii insolvenţei persoanelor fizice în Camera Deputaţilor.

Până în acest moment, dezbaterea aduce mai mult a răfuială politică între parlamentarii aflaţi în partide diferite şi între părţile implicate: reprezentanţii băncilor, instanţelor, practicienii în insolvenţă şi executorii. Peste procesul din Parlament a venit Fondul Monetar Internaţional (FMI), care cere un studiu de impact. Într-o scrisoare trimisă la Comisia Juridică din Parlament, unde se discută proiectul, la Ministerul Finanțelor și la BNR, șefa misiunii FMI în România, Andrea Schaechter, își exprimă îngrijorarea în legătură cu legea, precizând că fără un studiu de impact adecvat şi fără consultarea părţilor interesate, aceasta poate avea un impact negativ asupra pieţei financiare.

 „Început“ e un fel de a spune în cazul acestui proces legislativ. Deşi seamănă a dezbatere parlamentară şi chiar se discută pe articole din când în când, activitatea comisiei nu are nicio valoare legală în acest moment, pentru că „dezbaterile“ se desfăşoară, de regulă, fără cvorum. Câţiva deputaţi, atât din opoziţie, cât şi de la putere, discută „direcţia generală“ în care să meargă proiectul. Ministerul Justiţiei a propus ca la lege să fie adăugată şi o procedură administrativă pentru insolvenţa persoanelor fizice, ceea ce ar însemna rezolvarea insolvenţei în afara instanţelor.

Prevederile actuale ale proiectului ar putea fi modificate

Este greu de spus cum va arăta proiectul de lege în final şi când va intra în vigoare. În acest moment, Comisia lucrează pe proiectul PSD – Ana Birchall, însă e posibil ca acesta să fie puternic modificat până la votul final.

Textul aprobat de Senat prevede iniţierea procedurii de insolvenţă atât la cererea debitorilor, cât şi la cea a creditorilor. Pentru debitori nu există limită minimă de sumă, aceştia trebuie doar să fie într-o vădită incapacitate de a-şi achita datoriile scadente, în schimb creditorii pot cere insolvenţa doar pentru debite mai mari de 25.000 de lei.

Proiectul prevede două proceduri în insolvenţă: reorganizarea pe baza unui plan şi lichidarea activelor în faliment.

În cazul reorganizării, debitorul îşi pierde dreptul de a dispune de averea personală şi de veniturile sale pe o perioadă de până la cinci ani, timp în care deciziile financiare sunt luate de administratorul judiciar. În această perioadă se urmăreşte redresarea situaţiei sale financiare, sunt oprite dobânzile penalizatorii şi executările silite. Practic, dacă respectă planul, debitorul nu poate fi evacuat din casă timp de cinci ani.

În cazul în care nu respectă planul sau nu are venituri să-l susţină, activele debitorului sunt vândute pentru îndestularea creditorilor. Creditorii pot solicita urmărirea tuturor tranzacţiilor încheiate de debitor anterior perioadei de insolvenţă şi anularea acestora, dacă sunt suspecte. Practic, creditorii capătă puteri pe care nu le au în prezent, când pot executa doar bunurile aflate în proprietatea datornicilor în momentul depunerii cererii de executare silită şi veniturile curente, fără să se poată îndrepta asupra înstrăinărilor anterioare.

După lichidare, judecătorul sindic poate emite o decizie prin care îl descarcă de eventualele datorii rămase pe debitor. În termen de cinci ani, acesta este şters şi din evidenţele publice.

FMI cere studiu de impact

Creditorii de la Fondul Monetar Internaţional, în faţa cărora autorităţile române s-au angajat în mai multe rânduri să nu disturbe „disciplina la plată“ a debitorilor persoane fizice, cer ca legea să nu fie pusă în vigoare până nu există un studiu de impact.

E adevărat că nu ştim care va fi impactul legii asupra sistemului judiciar, de pildă. Ministrul Justiţiei a dat o cifră a faliţilor de un milion de oameni, care, dacă s-ar îmbulzi să-şi declare falimentul, ar bloca instanţele. Însă sunt mai bine de cinci ani în care societatea civilă a cerut această lege, perioadă în care a fost refuzată în mod repetat, şi în care se puteau face multe studii de impact.

FMI susţine că a trimis observaţii scrise la proiectul PSD şi a lăsat să se înţeleagă că doreşte o mai bună protecţie a creditorilor şi să nu fie indusă în rândul oamenilor ideea că aceştia vor scăpa de datorii.

Ce n-a făcut încă FMI în România este să trimită experţi, aşa cum au făcut în ţările baltice ori în Irlanda, unde s-a implicat activ în elaborarea unor astfel de legi, ba chiar a insistat pentru ele.

5 ani au trecut de când primul proiect al Legii insolvenţei persoanelor fizice a trecut de Senat. Între timp, au apărut proiecte paralele, iar procesul legislativ nu s-a încheiat nici acum

Numărul restanţierilor la bănci, în creştere

712.000 de români aveau restanţe la bănci în noiembrie, cu peste 60.000 mai mulţi decât cu o lună în urmă, cel mai ridicat număr din ultimii doi ani. Aceştia aveau 950.000 de restanţe, cu 100.000 mai multe decât în octombrie, potrivit Biroului de credit. Restanțierii datorau 11 miliarde de lei băncilor, din care 6,5 miliarde de lei din credite în valută.

Populaţia avea credite în derulare la bănci de 101 miliarde de lei, peste 60% din împrumuturi fiind în valută, în ciuda reducerii acestui tip de împrumuturi în ultimul an.

Datele raportate de Biroul de credit se referă doar la bănci. Un număr necunoscut de români au debite externalizate către entităţi străine ori către societăţi de recuperare creanţe. Aceştia ar putea face şi ei obiectul insolvenţei.