Evenimente Mica publicitate Abonamente
CITEŞTE ŞI

HR

Ce se ascunde în spatele vieții de birou

Autor: |

Angajații sau antreprenorii care-și sacrifică viața personală în favoarea slujbei ori afacerii au șanse mari să constate, atunci când vor trage linie, că nu ies deloc pe plus.

Un om de afaceri, aflat în vacanţă pe o plajă din Mexic, observa zi de zi un pescar care se întorcea din larg, la scurt timp după ce plecase, cu doar câţiva peşti în barcă. Curios, îl întrebă de ce nu stă mai mult pe mare ca să prindă mai mult peşte. „Păi, prind destui cât să îmi hrănesc familia“, răspunse pescarul. „După care mă întorc acasă, să mă joc cu copiii mei. Mâncăm, iar după prânz, tragem cu toţii un pui de somn. Iar seara merg cu prietenii la taverna din sat – mancăm, bem, cântăm la chitară şi dansăm“, mai spuse el. Omul de afa­ceri clătină nemul­ţumit din cap: „Ar trebui să petreci mai mult timp pescuind, astfel încât să câştigi mai mulţi bani. Cu aceşti bani îţi poţi cumpăra o barcă mai mare, cu care să prinzi mai mult peşte. Apoi, încetul cu încetul, îţi vei permite să cumperi mai multe bărci. Pentru că vei prinde foarte mult peşte, va trebui apoi să investeşti într-o fabrică de conserve. Cu asta vei câştiga şi mai mulţi bani, astfel încât îţi vei putea extinde afacerea în toată ţara şi, de ce nu, în toată lumea.“ Pescarul vru să afle continuarea: „Și după aceea?“ „După aceea vei fi foarte bogat şi îţi vei permite să-ţi petreci restul vieţii pe o plajă, să te joci cu copiii, să-ţi faci siesta cu soţia şi să-ţi petreci serile cu prietenii“, veni răspunsul. Poate că istorisirea de mai sus va fi socotită de mulţi drept simplistă, însă zeci de milioane de oameni din întreaga lume şi sute de mii de români ar recunoaşte aici unele asemănări cu viaţa lor. Întreprinzători, top-manageri, şefi de departamente, dar şi simpli angajaţi în funcţii de execuţie muncesc din greu, mult peste cât şi-ar dori cu adevărat, sacrificându-şi de multe ori viaţa personală, relaţiile cu familia ori prietenii sau pasiunile reale, doar pentru că speră, mai mult sau mai puţin conştient, că astfel vor reuşi să urce pe scara profesională şi pe cea socială şi vor ajunge, la un moment dat, la un nivel de confort financiar care să le aducă, prin miracol, timp liber, afecţiune, prieteni, fericire. Luăm pe mere, dăm pe pere Dincolo de „daunele“ la nivel psihic sau social, lipsa acută de timp se transformă, în cele mai multe cazuri, în pierderi financiare destul de uşor cuantificabile. „Lucrez şase zile din şapte, de la 10 dimineaţa la 10 seara şi chiar mai târziu, uneori. Aşa că în ziua liberă nu pot şi nu vreau decât să mă relaxez şi să petrec ceva timp cu fata mea“, povesteşte Teodora N., manager într-o firmă bucureşteană din domeniul comunicării. „Faptul că muncesc atât de mult îmi aduce, desigur, cheltuieli suplimentare. Pe lângă grădiniţa privată (300 de euro pe lună), la care am apelat pentru simplul fapt că are un program mai flexibil decât cele de stat (îţi poţi duce copilul şi mai târziu de opt-opt şi jumătate şi îl poţi lua şi mai târziu de cinci-cinci şi jumătate), am şi o bonă care se ocupă de copil seara şi uneori sâmbăta. Care mă mai costă 200 de euro pe lună. De curăţenie şi alte treburi gospodăreşti (spălat rufe ori călcat) se ocupă o doamnă pe care o mai plătesc cu 100 de lei pe zi. Vine de trei ori pe săptămână, aşa că înseamnă undeva la 300 de euro pe lună. În plus, cu excepţia micului dejun şi a meselor de duminică, mănânc numai la birou, fie de la firma de catering din clădire, fie comand. Asta estimez că mă mai costă vreo 50 de lei pe zi, adică aproximativ 300 de euro pe lună“, spune ea. Dar costurile pe care le generează programele supraîncărcate de muncă nu se opresc aici. „Nu ajung aproape niciodată într-un supermarket sau hipermarket. Știu că sunt unele cu orar nonstop, dar sunt prea departe faţă de traseul meu birou-casă, aşa că îmi fac mare parte din cumpărături la magazinul de la parterul blocului. Unde sunt conştient că preţurile sunt şi cu 50% mai mari“, arată George, şeful departamentului de marketing dintr-o multinaţională din domeniul alimentar. „Iar când e să-mi cumpăr de îmbrăcat sau de încălţat, merg la mall, intru în primul magazin şi în maximum un sfert de oră am terminat. Probabil că, dacă ai timp să cauţi, găseşti aceleaşi lucruri sau altele şi mai frumoase sau mai de calitate la jumătate de preţ, dar asta e“, spune el. Cheltuielile legate de aspectul fizic sunt şi ele mai mari în astfel de situaţii: mereu presaţi de timp, cei care muncesc mult peste cele 40 de ore „regulamentare“ apelează la cele mai convenabile soluţii (sala de fitness cea mai apropiată de birou sau salonul de cosmetică cu cel mai generos program de lucru, indiferent dacă raportul preţ-calitate nu este nici pe departe cel mai grozav). Nu în ultimul rând, stresul şi suprasolicitarea lasă urme adânci la nivel fizic şi psihic. Și chiar dacă majoritatea joburilor de acest tip vin la pachet cu o asigurare medicală generoasă la o clinică privată, sănătatea pierdută nu ţi-o poate reda nimeni cu adevărat, indiferent de suma pusă în joc. Cine ia piciorul de pe acceleraţie? Mulţi dintre cei care au joburi ce le cer 10, 12 ori chiar 14 ore de muncă pe zi par a fi destul de conştienţi de lucrurile pe care le pierd, atât la nivel spiritual, cât şi din punct de vedere material. Totuşi, de ce o fac? „În ţările bogate, consumul constă în oameni care cheltuiesc bani pe care nu-i au pentru a cumpăra lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona oameni pe care nu-i plac“, spune sociologul german Joachim Spangenberg. Consumul pe credit este, într-adevăr, unul dintre principalele lucruri care te pot face prizonierul unei cariere profesionale suprasolicitante. Celălalt motiv important este, într-adevăr, dorinţa de a epata, confirmă psihologul Aurora Liiceanu. Iar cele două aspecte se împletesc şi se completează deseori. „La noi, oamenii se iau unii după alţii cu uşurinţă, există o concurenţă la nivelul exteriorului unui individ şi nu a interiorului lui, iar afişarea standardului financiar este agresivă“, explică ea. După zeci de ani de consumerism şi idealizare a carierei profesionale, ce era obligatoriu să aibă un singur sens, ascendent, în ţările din vest a apărut şi se manifestă din ce în ce mai vizibil o reacţie de respingere a acestui mod de a trăi. Downshifting-ul (tehnic, să treci motorul într-o treaptă inferioară de viteză) este un curent care promovează un stil de viaţă mai relaxat, mai sănătos, mai cumpătat, mai prietenos cu natura şi pune în discuţie relaţiile dintre individ şi timp şi raportul muncă-viaţă. Astfel, potrivit unor studii ştiinţifice, între 1990 şi 1996, 19% din americani au luat o decizie voluntară de a-şi schimba stilul de viaţă (alta decât ieşirea la pensie), care le-a adus o scădere a veniturilor, arată sociologul Juliet Schor. O cercetare similară în Australia a stabilit că 23% din adulţii cu vârste cuprinse între 30 şi 59 de ani au luat decizii identice în ultimul deceniu al secolului trecut. „Criza economică ar trebui să faciliteze downshifting-ul şi probabil că în străinătate se întâmplă acest lucru, deşi nu trebuie confundată supravieţuirea (survival) cu self-sufficiency“, spune Aurora Liiceanu. Lucrurile nu stau tocmai la fel când ne uităm la ce se întâmplă la noi. Blogul viatalatara.wordpress.com prezintă experienţa unei familii bucureştene care a ales să reducă turaţia şi să se mute într-un sat din Muntenia. Însă astfel de situaţii sunt, încă, privite ca nişte curiozităţi. „Societatea românească este foarte polarizată între supravieţuire şi extravaganţă, opulenţă a noilor îmbogăţiţi. Ambele extreme nu au nimic de-a face cu downshifting-ul, pentru că acest fenomen este consecinţa unei atitudini faţă de viaţă, în care sărăcia şi excesul nu există. Societatea românească valorizează mult dimensiunea materialistă a vieţii, iar cei cu mulţi bani consideră că reuşita în viaţă trebuie exhibată prin obiecte şi stil de viaţă exorbitant“, explică Aurora Liiceanu. Ea crede că în România va mai trece ceva vreme până când oamenii vor înţelege că valorile majore ale vieţii nu sunt banii, casele inutil de mari sau inutil de multe, petrecerea vacanţelor în hoteluri scumpe - ca spaţiu al exhibiţionismului financiar - ori relaţiile superficiale. Și totuşi, pot fi cu adevărat acuzaţi de consumerism excesiv nişte oameni care şi-au petrecut prima parte a vieţii într-o penurie generală? PRO ȘI CONTRA BANII „Suntem înconjuraţi de filozofia «Cumperi acum, plăteşti mai târziu» şi am uitat valorile adevărate. Limitaţi-vă da­toriile şi preveniţi cheltuielile exagerate renunţând la cardurile de credit. Cu cât cheltuieşti mai mult, cu atât trebuie să munceşti mai mult pentru a plăti. Amintiţi-vă: cele mai bune lucruri din viaţă sunt gratis. Reînvăţaţi valoarea banilor şi trăiţi la un nivel pe care vi-l permiteţi.“ („Manifestul downshifting-ului“, Tracey Smith) TIMPUL „Când îţi schimbi perspectivele asupra modului de petrecere a timpului, o nouă lume se deschide. Ce s-a întâmplat cu jocurile, lectura, discuţiile, interacţiunea din familie? Am uitat, pur şi simplu, bucuria pe care aceste lucruri ţi-o pot aduce. La ce bun să ai mulţi bani dacă nu ai timp să-i cheltuieşti? Cel mai important dar este timpul, care trebuie petrecut împreună cu cei mai importanţi oameni din viaţa voastră.“ („Manifestul downshifting-ului“, Tracey Smith)

invers „Downshifting-ul e un simptom, nu o soluţie. Se spune că cei care fac asta riscă să intre în faliment, îşi pot pierde valoarea pe piaţa muncii, pot deveni un model prost pentru copii/familie şi riscă să alunece la marginea societăţii. Toate aceste scenarii au sens dacă îţi priveşti viaţa de sus în jos. Dacă, însă, te uiţi de jos în sus, îţi rămâne doar să apelezi la tehnica upshifting-ului până la un nivel la care te simţi confortabil. Avantajele sunt că, în loc să renunţi la ceva, poţi să te bucuri de orice, în loc de riscuri, vezi doar posibilităţi şi, deodată, lucrurile mici fac diferenţa.“ (Petterj Kontiol, „Cum să câştigi un milion înainte să împlineşti 30 de ani“)

Pagina 1 din 1
SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

DCNews

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Adevarul

Click

Agrointeligenta

Doctorul Zilei

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

FACEBOOK
evz.ro