Editia tiparita
Principiul acceleratorului
En: Accelerator principle
Teorie conform căreia nivelul INVESTIŢIEI agregate nete depinde de variaţia anticipată a producţiei. În forma sa simplă, acest principiu poate fi exprimat ca:
It = aDYt-1 + b
unde a este coeficientul de accelerare, D înseamnă o variaţie mică, iar Yt-1 este variaţia nivelului de producţie din anul precedent. Mărimea DYt-1 devine astfel o valoare aproximativă pentru variaţia anticipată a producţiei, iar b este INVESTIŢIA DE ÎNLOCUIRE. Teoria pleacă de la ipoteza că firmele încearcă să menţină un raport fix între STOCUL DE CAPITAL dorit şi producţia anticipată. În varianta simplă, rata dobânzii nu îndeplineşte nici un rol şi teoria este, prin urmare, o abordare keynesiană extremă a determinanţilor investiţiei. Într-o formă mai sofisticată, cunoscută ca acceleratorul flexibil, rata a este influenţată de COSTUL UTILIZĂRII CAPITALULUI.
O flexibilitate şi mai mare apare în variantele care ţin seama de decalajul substanţial prevăzut de unele proiecte de investiţii. De aici rezultă că numai o parte a decalajului dintre stocul de capital real şi cel dorit poate fi luat în considerare într-o anumită perioadă. Principiul acceleratorului joacă un rol important în explicarea CICLULUI ECONOMIC, de exemplu prin INTERACŢIUNILE MULTIPLICATOR-ACCELERATOR, şi în teoria creşterii economice, mai ales în MODELUL HARROD-DOMAR. (v. şi PRINCIPIUL AJUSTĂRII STOCULUI DE CAPITAL)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
