Reprezentare grafică ce detaliază cantitatea de PRODUS NAŢIONAL NET care poate fi oferită la fiecare nivel general al preţurilor, preţurile anticipate fiind constante, aşa cum se observă în figura de mai jos. Pe termen scurt, panta pozitivă se bazează pe ipoteza conform căreia angajaţii nu îşi ajustează anticipările cu privire la nivelul viitor al preţurilor prin luarea în considerare a variaţiilor curente ale acestora. În consecinţă, creşterea salariilor nominale care însoţeşte creşterea preţurilor este confundată cu o creştere a salariilor reale, astfel încât creşte oferta de locuri de muncă şi producţia de bunuri. Creşterea salariilor nominale rezultă din creşterea PRODUSULUI MARGINAL VALORIC, datorită creşterii preţurilor care îi stimulează pe întreprinzători să mărească producţia. Pe termen scurt, singura modalitate prin care pot face acest lucru este de a angaja mai multă forţă de muncă, ceea ce reuşesc dacă oferă salarii tot mai mari.

Creşterea salariilor nu concordă cu creşterea preţurilor, ceea ce face ca salariul real să se reducă, condiţie necesară, din această perspectivă, pentru creşterea ocupării. Pe termen lung, totuşi, creşterea ofertei de locuri de muncă se poate realiza numai dacă salariul real creşte - oferta de muncă fiind funcţie de salariul real - astfel încât o asemenea situaţie nu poate fi menţinută.

Angajaţii îşi modifică aşteptările cu privire la preţuri ţinând cont de evoluţia curentă a acestora, astfel încât curba ofertei agregate se deplasează în sus, iar cantitatea de muncă şi ocuparea revin la nivelurile anterioare.

Pe termen lung, curba ofertei agregate este verticală şi plasată în dreptul nivelului de producţiei corespunzător ocupării totale, care corespunde RATEI NATURALE A ŞOMAJULUI. (v. şi CURBA CERERII AGREGATE, CURBA PHILLIPS VERTICALĂ)