În Marea Britanie, guvernul prezintă un buget principal în fiecare an, în mod normal în lunile martie sau aprilie. În ultimii ani, acestui buget principal a fost completat prin "mini-bugete". În mod tradiţional, bugetul Marii Britanii era un prilej pentru ca guvernul să modifice nivelul şi structura IMPOZITĂRII.

În mod destul de ciudat, planurile de cheltuieli guvernamentale s-au întocmit separat, deşi bugetul este definit ca plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital. În ultimii ani, s-a acordat o atenţie sporită planurilor de cheltuieli guvernamentale ca şi celor de venituri.

De la cel de-al doilea război mondial s-a acceptat faptul că bugetul de stat este un important instrument de reglare a situaţiei de ansamblu a economiei. Astfel, dacă presiunile inflaţioniste sunt considerate prea puternice se introduce un buget restrictiv. Aceasta înseamnă că impozitele sunt majorate şi/sau cheltuielile guvernamentale sunt reduse. S-a acceptat că guvernul poate folosi EXCEDENTUL sau DEFICITUL BUGETAR în scopul atingerii obiectivelor de administrare a economiei. Nivelul adecvat al deficitului sau al excedentului a fost un subiect important de dezbatere în ultimii ani. De asemenea, guvernul face schimbări şi în ceea ce priveşte structura impozitării şi, într-o măsură mai mică, structura cheltuielilor guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor economice. De exemplu, se pot reduce impozitele pe venit pentru a se încuraja eforturile în muncă şi pentru a se stimula asumarea riscurilor. Pe de altă parte, sistemul ratelor de impozitare se poate modifica în vederea creşterii gradului de ECHITATE VERTICALĂ, aşa cum este privită de guvern în momentul respectiv.

Conceptual, un buget cuprinde trei domenii: domeniul alocării, domeniul distribuţiei şi domeniul stabilizării, reunite într-un singur buget, din raţiuni de eficienţă administrativă. Totuşi, fiecare domeniu necesită propria sa soluţie distinctă.

Prin bugetele pe care le prezintă actualmente, guvernul britanic a avut frecvent posibilitatea de a iniţia schimbări de natură MONETARĂ şi FISCALĂ, deşi, strict vorbind, acestea nu fac, de fapt, parte din buget.