INTERMEDIAR FINANCIAR care îşi constituie fonduri, în principal sub formă de depozite rambursabile la cerere sau printr-un preaviz, pe care le foloseşte pentru a acorda avansuri în cazul debitului neacoperit, al ÎMPRUMUTURILOR şi al scontării CAMBIILOR şi pentru a păstra alte active, în principal financiare, cum ar fi titlurile de valoare comercializabile.

O funcţie bancară importantă este menţinerea unui sistem de transferuri băneşti prin acceptarea depozitelor de CONT CURENT şi funcţionarea unui sistem de fonduri transferabile prin CEC, transfer prin VIRAMENT sau transfer electronic. Printre alte activităţi bancare importantă se numără asigurarea de servicii valutare pentru clienţi, finanţarea comerţului exterior, operarea pe PIAŢA MONETARĂ a BĂNCILOR WHOLESALE şi asigurarea unei game largi de servicii de consultanţă financiară. Într-un sistem financiar dezvoltat, doar anumite instituţii reuşesc să acopere majoritatea acestor operaţiuni sau pe toate.

În Marea Britanie, BĂNCILE DE CLIRING îndeplinesc acest criteriu, dar termenul "bancă" este supus unor reglementări speciale şi aplicat în mod convenţional şi unor instituţii cum ar fi băncile de economii şi BĂNCILE COMERCIALE, angajate în o parte dintre aceste activităţi (ca şi în altele, care nu au fost enumerate). Unele operaţiuni sunt realizate şi de alte instituţii, cum sunt societăţile de construcţii sau casele de finanţare din Marea Britanie ori asociaţiile de economii şi împrumuturi din SUA, dar acestea nu sunt numite, în mod convenţional, "bănci".

În Marea Britanie, băncile de cliring ocupă o poziţie centrală în sistemul financiar, în virtutea controlului lor asupra mecanismului de plăţi băneşti, deoarece pasivele lor de depozit formează o componentă principală a stocului monetar. Aceste elemente, alături de preponderenţa iniţială a lor ca împrumutători sau creditori pe termen scurt, au făcut ca băncile de cliring să fie supuse unui control special, în condiţiile acordurilor de politică monetară. În ultimii ani, în care instituţiile financiare s-au diversificat foarte mult iar concurenţa dintre ele s-a adâncit, se constată că situaţia s-a schimbat.

Chiar dacă volumul depozitelor bancare atrage o atenţie specială, ca parte a controlului monetar, acordurile actuale de control al creditului nu se mai concentrează, ca înainte, doar asupra băncilor de cliring. Reglementarea sistemului bancar - în sensul consolidării instituţiilor bancare - a devenit o problemă de maximă importanţă, mai ales după cea de-a doua criză bancară din 1974-6. În Marea Britanie, deşi astfel de reglementări nu erau în nici un caz absente, nu existase nici o lege bancară care să le aplice. Situaţia a fost remediată prin legile bancare adoptate în 1979 şi 1987.

Prima dintre ele a impus ca instituţiile care primesc depozite să fie autorizate de BANCA ANGLIEI. În plus, toate instituţiile autorizate să primească depozite au fost clasificate în două categorii, şi anume "bănci recunoscute" şi "INSTITUŢII DE DEPOZIT AUTORIZATE", cu diferite atribuţii şi condiţii de funcţionare. O consecinţă a acestei legi a fost, cel puţin, obţinerea unei definiţii formale a noţiunii de "bancă", întrucât doar instituţiile recunoscute legal se pot defini astfel.

A doua lege a stabilit o singură categorie de instituţie autorizată, eligibilă pentru a desfăşura activităţi bancare. Din nou, autorizaţia trebuie obţinută de la Banca Angliei, căreia este obligatoriu să i se furnizeze informaţii statistice la intervale regulate. Banca Angliei a fixat, în virtutea atribuţiilor sale de coordonare, un set de standarde minimale cu privire la capital şi lichiditate.

În sfârşit, trebuie reţinut că în ţările cu tradiţii bancare diferite sau în contextul internaţional, termenul de "bancă" se aplică la o diversitate de instituţii ce asigură fonduri care în nici un caz nu sunt obţinute exclusiv din depozite şi care sunt folosite în diferite scopuri: aceste instituţii se numesc bănci de dezvoltare, bănci de investiţii, bănci de ipotecă etc. Un exemplu la nivel internaţional este BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE. (v. şi CONCURENŢA ŞI CONTROLUL CREDITULUI, SECTORUL BANCAR RETAIL, SECTORUL BANCAR WHOLESALE)