Animalul financiar modern crede că trăim într-o epocă a ştiinţei, spune reputatul analist de pe Wall Street James Grant care explică şi contextul în care se creează o astfel de convingere: băncile centrale produc imense cantităţi de documente de cercetare şi chiar şi titlurile din ziare par de neînţeles pentru neiniţiaţi. Sunt însă doar aparenţe că oamenii au cucerit misterul care învăluie banii, avertiează autorul publicaţiei Grant's Interest Observer. "Adevărul este că trăim într-o lume a pseudo-ştiinţei", scrie el într-un articol pentru Financial Times.

Modelele economice ale bancherilor centrali au eşuat în a prezice viitorul, după cum relaxarea cantitativă şi dobânzile zero nu au putut restaura prosperitatea. Politicile monetare sunt agresiv stimulative pentru a-i forţa pe oameni să cumpere proprietăţi imobiliare, acţiuni, obligaţiuni. Nu întotdeauna deznodământul este fericit. Grant aminteşte că acum zece ani bondurile guvernamentale ale Greciei cu scadenţa la 30 de ani erau purtătoare ale unor dobânzi de 4,45%, doar marginal peste randamentele avute de instrumentele similare ale Germaniei.

"Preţurile ar trebui descoperite în piaţă şi nu administrate de guvern", spune Grant. Doar aparent este un cosens în lumea investiţională faţă de afirmaţia de mai sus. În piaţă, investitorii cumpără titlurile de stat nu în funcţie de soliditatea bugetelor ţărilor respective, ci de cât se angajează Banca Centrală Europeană că va cumpăra din urmă.

Rezerva Federală Americană, Banca Populară a Chinei, Banca Japoniei şi BCE nu par a mai avea ca unic obiectiv integritatea preţurilor şi a ratelor de schimb, ci prevenirea crizei înţeleasă ca o încercare de a ţine pe o orbită prestabilită Bursele şi pieţele de bonduri. Ele pun căruţa pieţelor financiare înaintea cailor economiei reale, de unde rezultă creşterile artificiale ale activelor de risc.

Suntem într-unul dintre cele mai radicale experimente din istoria existenţei banilor, a declarat Grant într-o intervenţie pentru Kitco News preluată de portalul Youtube. El spune că există o posibilitate ca acestea să funcţioneze, însă că probabilitatea este "foarte scăzută". În aşteptarea unui eşec, el continuă să cumpere aur pe care îl defineşte ca fiind nu o mijlocire a riscului, ci ca pe o veritabilă investiţie mizând pe o "viitoare dezordine financiară şi monetară".